STIRI Editoriale Ce nu s-a spus

Aşa cum era de aşteptat, după meciul dintre Oţelul şi Rapid s-a încercat minimalizarea greşelilor făcute de centralul partidei, atenţia fiind redirecţionată spre incidentele “provocate de jucătorii şi suporterii gălăţeni”, aşa cum s-a afirmat în mass-media, deşi, pentru cei care au IQ de măcar 90, este evident că reacţia dură a fost provocată de deciziile arbitrului. De altfel, faptul că o singură dată în istoria recentă a Oţelului terenul echipei a fost “suspendat” este o dovadă că gălăţenii sunt spectatori civilizaţi, care nu creează probleme.Excepţia de la regulă a avut loc în sezonul 2000-2001, în urma meciului de pe teren propriu împotriva Forestei Suceava, la sfârşitul căruia centralul a primit un pumn în stomac de la un spectator, pe tunelul de acces spre teren. Atunci am jucat un meci în exil, la Constanţa, în timp ce acum, neavând loc nicio agresiune fizică şi ţinând cont de derapajele nepedepsite ale suporterilor bucureşteni, pedeapsa logică ar fi cel mult o amendă. Dar cum noi suntem Oţelul Galaţi şi implicit nu o echipă favorizată orice decizie pare posibilă.

Revenind asupra problemei arbitrajului din meciul împotriva Rapidului, este remarcabil (deşi deja ne-am obisnuit cu aşa ceva), cum mass-media evită să expună greşelile comise de Haţegan la adevărata lor dimensiune. Se tot bate monedă pe faptul că cele două eliminări au fost corecte şi se menţioneaza doar că Oţelul “ar fi putut primi” un penalty la Jula. Asta în condiţiile în care, pentru majoritatea gălăţenilor, este evident faptul că maniera de arbitraj de pe întreg parcursul meciului este de condamnat, nu numai anumite faze. Dar să luăm pe rând ce avem noi să-i reproşăm centralului şi ce îi pot reproşa rapidiştii.

Singurele faze pe care oaspeţii i le pot imputa centralului sunt: neacordarea a două cartonaşe galbene, lui Costin şi Szekely, pentru folosirea intenţionată a mâinii în manevrarea balonului. Cum nici unul dintre cei doi nu a luat vreun cartonaş în cele 90 de minute este clar că greşeala centralului nu a influenţat oricum prea mult desfăşurarea jocului. Adversarii s-au mai plâns de faptul că ambii eliminaţi meritau roşu direct, în condiţiile în care Brujan a atins întâi mingea şi apoi, din inerţie, a intrat în Pancu (rapidistul intrase şi el cu talpa!), în timp ce Paraschiv a urmărit mingea, care i-a fost suflată de adversar şi tot din inerţie a ajuns cu crampoanele în coastele acestuia. Cartonaşele galbene au fost acordate corect, în opinia mea (deşi mulţi mă vor contrazice), dar nici vorbă de roşu direct.

De cealaltă parte lista de reproşuri este mult mai mare. În primul rând maniera în care a judecat fazele a fost cea care a deranjat şi a indus o stare de nervozitate evidentă, atât jucătorilor cât şi spectatorilor. Arbitrul a acordat fault la aproape orice cădere teatrală a giuleştenilor, la un moment dat ajungându-se în situaţia în care gălăţenii nu aveau voie să deposedeze sau să îşi atingă adversarii în vreun fel (Jula ştie despre ce vorbesc). În schimb, nouă ne-au fost refuzate o sumedenie de lovituri libere, cea mai clară fiind cea care se impunea să fie acordată puţin înainte de marcarea golului, la un joc periculos la marginea careului rapidist, infracţiune care probabil s-a văzut şi de pe Lună. Giuleştenii s-au tot plâns de jocul aşa-zis dur al gazdelor, dar realitatea îi contrazice. La sfârşitul meciului, Sălăgean a urinat sânge şi va sta pe tuşă o vreme, datorită “blândeţii” unui adversar, care nu a luat nici măcar cartonaş galben.. De asemenea, în minutul 41, Szekely a fost luat de gât şi trântit la pământ de Leonard, într-un moment în care nu avea balonul la picior, fază la care se putea acorda roşu direct pentru lovire fără minge!

În fine, faza care ne supără cel mai mult din tot meciul este ţinerea evidentă în careu a lui Jula de către Săpunaru, fază la care nu s-a acordat nimic! Ţinând cont de procentajul reuşitelor lui Jula din penalty de când a venit la Oţelul, putem afirma că am fost privaţi de un gol ca şi făcut. Atacantul venit de la Cluj a executat peste 10 lovituri de pedeapsă până acum, ratând una singură, dar care în cele din urmă tot el a transformat-o în gol (meciul împotriva celor de la Pandurii).
Acestea fiind zise, nu ne rămâne decât să aşteptăm o pedeapsă divină, pentru că în ceea ce priveşte comisiile ne-am lămurit după cazurile Serea şi Colţescu de corectitudinea lor (ambii au mai arbitrat şi după meciurile catastrofale în care ne-au furat pe faţă). Culmea este că, după greşeli mai mici făcute de Marian Salomir şi Sorin Corpodean, în favoarea noastră, aceştia au fost scoşi definitiv din calcule, în timp ce probabil Haţegan va scăpa basma curată, deşi în trecut a fost acuzat şi ca ar fi arbitrat un meci în stare de ebrietate!

În contrast cu atitudinea de jigodie a lui Haţegan, a carui plângere a dus la suspendarea a cinci jucători oţelari, arbitrul Alexandru Tudor, care nu a acordat două penalty-uri clujenilor de la CFR, în meciul cu Steaua din aceeaşi etapă, a declarat următoarele: “Când toată lumea care a văzut imaginile spune că am greşit, e datoria mea să recunosc această chestiune. Întotdeauna după ce greşeşti îţi pare rău. Numai dacă îţi recunoşti greşelile poţi să mergi mai departe. Când se întamplă ca o prestaţie de arbitraj să nu fie un succes, e bine să nu cauţi scuze", a afirmat Tudor. Deşi cu siguranţă nu îi încălzeşte cu nimic pe cei de la CFR, măcar acesta a avut bunul simţ să îşi recunoască gafele, în timp ce individul care ne-a furat pe noi nu numai că nu a recunoscut dar a făcut tot posibilul să ne “înfunde” şi mai tare prin memoriul depus (şi a reuşit!). Hoţul strigă hoţii, “domnule” Haţegan!

Login sau crează cont pentru a comenta              |