STIRI Editoriale Câştiguri nebănuite

Ultimele etape de Liga I au adus pentru fanii Oţelului multă frustrare cauzată în special de faptul că echipa noastră a pierdut ambele partide contra “fantomelor trecutului”, Steaua şi Dinamo, două formaţii ce trăiesc la ora actuală doar din amintirile comuniste şi nicidecum din jocul practicat. Personal cunosc foarte bine sentimentul amar al înfrângerilor, mai ales în faţa acestor echipe atât de urâte de către fanii “oţelari”. Cred că mulţi suporteri roş-alb-albaştri se regăsesc în faptul că un rezultat al Oţelului poate decide dacă săptămâna noastră va fi bună sau rea. Şi din acest amar al înfrângerii adeseori se nasc “monştri” ai gândirii noastre, iar aici mă refer în special la acuzaţiile de blat îndreptate către jucătorii noştri, în urma meciurilor mai sus amintite. Este clar şi se poate vedea cu ochiul liber şi pe site-ul suporterilor că fanii Oţelului s-au divizat momentan în două tabere: unii care acuză şi alţii care văd doar două înfrângeri venite pe fondul lipsei de experienţă a echipei antrenate de Dorinel Munteanu.

Recunosc că inclusiv în sânul Dunării Bătrâne părerile sunt la fel de împărţite, fiecare venind cu argumentele sale pentru a-şi susţine punctul de vedere. Nu doresc să insist prea mult pe subiectul în cauză, dar cred că se pot spune câteva lucruri aici…

1.    Lotul Oţelului a devenit unul foarte tânăr, iar junii echipei noastre sunt supuşi unei presiuni fantastice, mai ales după ce peste noapte s-au trezit pe prima pagină a ziarelor după începutul fulminant de an.

2.    Suporterii formaţiei noastre s-au înflăcărat după victoriile din primele trei etape ale returului. Un lucru absolut normal aş zice, pentru că fanii adevăraţi gândesc mereu cu inima, dar nimeni nu trebuie să uite că Oţelul este acelaşi din tur cu excepţia lui Grahovac şi Ochiroşii, iar rezultatele au alternat şi în 2009. Înainte să acuzăm de blat nu cred că ar trebui să uităm faptul că vorbim în 2010 de aceeaşi echipă care nu a reuşit să învingă o formaţie de rezerve a Timişoarei, deşi a condus cu 2-0 şi 3-1. De asemenea, vorbim de aceeaşi echipă care a capotat lamentabil pe terenul actualei “lanterne roşii” – Unirea Alba Iulia. Ceea ce vreau să spun este faptul că Otelul antrenat de Dorinel este încă în formare, un team lipsit de experienţă, iar sub presiune rezultatele vor fi contradictorii probabil pe tot parcursul restului campionatului.

3.    Cum bine puncta în glumă un coleg de la Dunărea Bătrână, “atunci când pierdem în faţa “granzilor” este blat, iar când pierdem în faţa unui adversar mai modest înseamnă că au jucat fotbaliştii la pariuri”. Este cert că orice înfrângere doare, dar nu s-a inventat încă echipa care să nu piardă, iar cu atât mai mult Oţelul nu s-a transformat peste noapte în “FC Invincibilii”, chiar dacă începuse foarte bine returul.

După cum ziceam nu vreau să insist prea mult pe subiect, ci aş dori mai degrabă să vorbesc despre câştigurile formaţiei noastre, prea uşor trecute cu vederea, inclusiv de suporterii “oţelari”.

Înainte de toate echipa antrenată de Dorinel are momente când evoluează încântător, iar faptul că există atât de mulţi tineri în echipă ne poate face să sperăm la mai mult în anii ce vor urma. De asemenea, nu trebuie să uităm că am reuşit să învingem o formaţie solidă (CFR Cluj) şi am remizat pe terenul campioanei en-titre, Unirea Urziceni. Mai mult, nu ştiu cine mă poate contrazice când spun că nu am văzut vreodată în Liga I ca Steaua să fie dominată atât de categoric pe propriul teren, Oţelul sufocând practic echipa din Ghencea timp de 80 de minute. Printre altele am câştigat un portar foarte bun, în persoana lui Branko Grahovac, paradele, dar şi ieşirile nebuneşti ale acestuia ţinându-ne cu tensiunea la cote maxime. Nu trebuie uitat nici faptul că această echipă a reuşit să readucă publicul la stadion, după ce în tur ne-am aflat printre codaşele Ligii I la numărul de spectatori. Ultimul meci s-a jucat cu “casa închisă”, ba mai mult, pentru prima oară, conducerea Oţelului s-a lovit de ceva ce nu credeam să văd în preajma arenei din Ţiglina III – bişniţarii !

Toate acestea sunt câştiguri, unele mai mici, altele poate mai mari, ce ar trebui băgate în seamă mai mult de către suporterul gălăţean. Este adevărat că suntem departe de perfecţiune la multe capitole şi este la fel de adevărat că rezultatele primează oriunde, iar anul acesta ne vom mai lovi cu siguranţă de scoruri neaşteptate, dar după sloganul unei reclame, “Viitorul sună bine”, şi cred că putem spera la mai mult abia din sezonul următor.

Login sau crează cont pentru a comenta              |