STIRI Editoriale Un an de la protest

Astăzi, 21.02.2010, se împlineşte exact un an de la momentul în care suporterii gălăţeni au luat atitudine vizavi de nepăsarea faţă de sportul local, care domnea şi încă domneşte în rândul celor care conduc destinele oraşului Galaţi. În acea zi, aproximativ 1500 de suporteri gălăţeni au hotărât că este timpul să sune trezirea în rândul primarului şi consilierilor oraşului nostru, care au lăsat cu bună ştiinţă ca bazele sportive din Galaţi să se degradeze în linişte, ajungând nişte schelete groteşti, măcinate de rugină, deşi acele locuri au adus performanţe poate de neegalat în prezentul sau viitorul echipelor gălăţene ce încă ne reprezintă la nivel de ţară. Spuneam şi la acea oră că este incredibil modul în care formaţiile care reprezintă Galaţiul mai obţin performanţe, deşi sportivii nu deţin baze de antrenament cel puţin decente, de multe ori fiind nevoiţi să ia calea altor oraşe pentru a se pregăti sau pentru a evolua.

 

 

Februarie 2009 a fost momentul în care suporterii gălăţeni nu au mai suportat să accepte degringolada din sânul conducerii sportului gălăţean, nepăsarea factorilor de decizie locali sau neimplicarea Primăriei la cluburile care aduceau performanţe. Sub deviza “Sportul moare, primarul doarme”, 1500 de gălăţeni, majoritatea susţinători ai formaţiei Oţelul Galaţi s-au unit şi au străbătut oraşul, pe un frig pătrunzător, pe traseul Casa de Cultură a Sindicatelor – Prefectura Galaţi, după ce în prealabil făcuseră toţi paşii necesari pentru a putea organiza o astfel de manifestare. La Monumentul Eroilor din faţa Prefecturii s-a scandat numele echipelor care ne reprezintă an de an şi s-au afişat mesaje cu întrebări fără răspuns pentru cei care conduc Galaţiul. De asemenea, “protestanţii” au fost întâmpinaţi de prefectul Claudiu Brânzan, care conform rigorilor politice ne-a prezentat o serie de promisiuni, neduse la capăt, mai ales că acesta avea să fie schimbat din funcţie la 8 luni distanţă de la marşul de protest. După cum se poate observa, manifestarea a fost una mai mult decât paşnică, deşi Jandarmeria şi o parte a presei locale îşi făceau mari griji vizavi de comportamentul celor care urmau să protesteze pentru binele sportului gălăţean. Aceasta avea să fie o primă palmă dată autorităţilor şi anume caracterul paşnic al marşului de protest, fiind bine cunoscut faptul că în mod subtil sau nu, Primăria a încercat cu toate puterile să oprească această demonstraţie încă din faşă, aducând la cunoştinţă participanţilor că “îşi pun pielea la bătaie” dacă se întâmplă ceva. Numai că gălăţenii noştri nu mai puteau accepta compromisuri şi indiferent de consecinţe s-au organizat exemplar şi doar prin propriile puteri au reuşit să ducă la bun sfârşit o manifestaţie ce nu ar fi trebuit să existe dacă autorităţile locale din oraşul nostru ar fi ales calea simplă de a susţine echipele locale ca în orice oraş modern al României.

Acum, la un an distanţă, probabil multă lume se întreabă ce am realizat noi la acea oră, mai ales că, aşa cum Dunărea Bătrână va demonstra în zilele următoare, bazele sportive ale oraşului arată la fel de jalnic ca şi până acum, ba poate chiar mai rău. În primul rand este bine de ştiut că, la momentul protestului  eram conştienţi cu toţii că nu vom putea schimba nimic peste noapte, scopul nostru fiind acela de a trage un semnal de alarmă, de a trezi din somn administraţia locală, de a arăta prin fapte gălăţenilor că noţiunea de patriotism local nu a murit. Fără ca mulţi să realizeze, oraşul nostru a fost pus pe jar şi a ieşit din rutina zilnică, în săptămânile premergătoare protestului, mai ales că primarul Dumitru Nicolae a încercat să arunce câteva săgeţi otrăvite către grupul de contestatari. Am fost acuzaţi că avem interese politice, deşi toţi cei care au ieşit în stradă în ziua de 21 februarie 2009 au avut la ei doar culorile sfinte, roş-alb-albastre, nicidecum culorile terne ale vreunui partid. Incredibil sau nu, manifestaţia noastră a devenit una de interes local, mai ales în momentul în care Dumitru Nicolae a ţinut să ne atace în conferinţele de presă de la Primărie, încercând să ne târască într-un joc politic murdar, total neinteresant pentru organizatorii protestului. Cum am răspuns noi acuzelor total nefondate ? Simplu… Am organizat la rândul nostru o conferinţă de presă, în ruinele Sălii Sporturilor, loc care odată adusese atâta bucurie suporterilor gălăţeni, iar care acum stă să se prăbuşească. Astfel, am demontat orice fel de acuze venite pe cale politică, demonstrând în acelaşi timp că noi avem probe cum că factorii decizionali ai oraşului Galaţi au lăsat sportul gălăţean să moară în chinuri, primul exemplu din extrem de multele fiind exact sala de care vorbeam mai devreme.

De asemenea, au existat voci, multe chiar din presa locală, care au încercat să micşoreze amploarea protestului, spunând că numărul participanţilor a fost unul destul de mic faţă de ce se estima. Numai că ce nu ştiau dânşii este faptul că o manifestare la care să se prezinte 1500 de oameni nu prea mai fusese văzută în Galaţi, chiar şi ultimele miscari din Combinat fiind de o amploare mult mai mică.  Mai mult, galatenii ne-au apreciat, multitudinea de masini care claxonau aprobator in momentul  in care ajungeau in preajma noastra sau cei care ieseau la balcoane fluturand steaguri cu Otelul si salutandu-ne, facandu-ne sa credem ca nu am fost singuri, ba mai mult ceea ce am realizat noi in acea zi a fost extrem de apreciat. Să strângi cu mult peste o mie de oameni, uniţi de acelaşi ţel, într-o zi extrem de friguroasă, în Galaţi, nu este deloc puţin lucru şi acest fapt va fi demonstrat de-a lungul anilor ce vor urma.

Deşi nu în felul în care ne-am fi aşteptat noi, lucrurile au început să se mişte şi odată cu noul buget al oraşului Galaţi, Primăria a acordat sume incomparabil mai mari decât cele oferite până atunci cluburilor performante din urbea noastră. Astfel, Oţelul Galaţi (secţiunea fotbal, dar şi handbal), dar şi CSU Metal Galaţi (banii nu au mai venit în cele din urmă…) au primit porţii mult mai mari ca în trecut, iar suporterii gălăţeni pot privi cu mândrie în urmă pentru că aceasta nu poate fi o simplă coincidenţă, ci un mesaj clar că lucrurile au început să-şi revină din amorţeală după protestul din iarna trecută. Este la fel de adevărat că bazele sportive au rămas la acelaşi nivel, iar Dunărea Bătrână vă pregăteşte un nou reportaj cu starea deplorabilă a acestora, deşi la unele se lucrează “în gol” de ani întregi.

Acum, la un an distanţă, toţi cei care au susţinut activ mişcarea de protest din 21.02.2009, se pot uita în urmă cu mândrie, deoarece aceasta poate fi numită cu uşurinţă una din zilele de căpătâi ale fanilor gălăţeni, ziua în care au luptat uniţi împotriva sistemului şi au câştigat o luptă importantă, deşi războiul va continua probabil la nesfârşit…

Login sau crează cont pentru a comenta              |