FOTO Marian BrailescuFOTO Marian BrailescuDa, am ales din titlu să mă adresez fiecăruia dintre voi în parte. Poate că mesajul acesta va fi văzut deocamdată doar de cititorii Dunării Bătrâne, dar ştiu că fiecare roş-alb-albastru are puterea de a-l da mai departe şi de a mai convinge măcar un prieten să vină la meci. Oţelul are nevoie de TINE la meciul cu Petrolul! Oricât de clişeic ar suna, este doar purul adevăr. O echipă fără suporteri nu există, iar o echipă cu prea puţini suporteri nu prea contează.


În contextul actual, în care unii ne cântă prohodul, în care ne trezim cu ştiri “apocaliptice” la fiecare pas, echipa e vulnerabilă. Veştile tot mai rele slăbesc puterea roş-alb-albaştrilor din teren, însă nu ar trebui să ne împiedice pe noi să ne facem datoria. Oţelul are nevoie de noi duminică, nu de Adamescu, Stan sau Răducan. Aceştia trebuie să rezolve alte probleme în privinţa cărora noi nu putem face nimic.
Dar acolo, în jurul câmpului de luptă, din peluze sau tribune, putem ajuta. Istoria ne-a demonstrat că şi doar 3000 de “oţelari” pot întoarce soarta unui meci, nu e neapărat nevoie de un stadion plin. Deşi varianta din urmă ar fi de preferat. Ar întări ideea că Oţelul are fani şi nu numai asta. Oţelul are fani care, pe propriul teren, pot face viaţa un calvar adversarilor. Am demonstrat-o în nenumărate rânduri, nu doar când am luat campionatul, cum ar crede unii.
În mai 2004, am asistat la ceea ce încă numesc cel mai frumos meci al vieţii mele, chiar dacă între timp am jucat şi “finala campionatului” cu Timişoara. Oţelul se răzbuna pe Steaua în stil mare (după ce bucureştenii au fost părtaşi la retrogradarea noastră), reuşind să-i ţină în şah pe cei din Ghencea, îndeajuns cât să piardă orice şansă la titlu. În repriza a doua la scorul de 0-1, cerul a vrut să se facă dreptate şi a început o ploaie puternică. Niciun suflet de pe stadionul din Ţiglina III nu a părăsit locaţia, ba mai mult fanii s-au ridicat în picioare (nu doar în galeria cum s-ar crede) şi au început să scandeze “celebrul”: Hei! Hei! Oţelul!!! În câteva minute, roş-alb-albaştrii cu forţa a cel puţin 10000 de oameni alături, au întors scorul la 2-1. S-a terminat 2-2, dar pentru toţi a fost ca o victorie, atât pentru rezultatul răzbunător de pe tabelă, cât şi pentru atmosfera de pe stadion.
Ăştia suntem noi, chiar dacă nu o arătăm mereu, de aia ar trebui să venim la stadion fără ezitare şi din acelaşi motiv ar trebui să ne aducem aportul mai des. Oţelul nu e născută din scandalurile de la nivel înalt. Nu e creată din banii din Liga Campionilor, pentru care unii vor trebui să răspundă într-un târziu. Echipa asta, făurită din sudoarea celor care au lucrat în Combinat, din munca părinţilor noştri care ne-au dus de mână la stadion şi călită de valurile Dunării, e mândria noastră, a unui oraş întreg! Nu ne-o poate lua nimeni din suflet, iar Oţelul va trăi mereu din povestirile suporterilor, din amintirile voastre, a tuturor celor care au crescut pe stadion şi vor insufla acest spirit mai departe în moştenitorii lor.
Galeria a promis că va fi la înălţime, toţi fanii au fost numai ochi şi urechi în această pauză de iarnă, iar acum a venit momentul să ne facem auziţi. Vino duminică la stadion, la meciul cu Petrolul, să colectezi noi amintiri pentru viitor. Fii unul dintre cei care formează inima imensă a unei legende roş-alb-albastre. E cel mai simplu mod în care tu, suporterule, poţi ajuta Oţelul. Cel mai simplu, dar şi cel mai important. Abia atunci vei putea spune: Oţelul suntem NOI!