Afis gala de boxAfis gala de boxSorin Lazăr a câştigat concursul organizat de către Dunărea Bătrână, primind un premiu ce consta într-un bilet de intrare la Gala de Box din 22 februarie. El a ţinut neapărat să ne transmită câteva informaţii de la faţa locului, în stilul său caracteristic: comic şi satiric. Din păcate, recentul scandal de la Oţelul ne-a împiedicat să-i punem opera pe site, dar ne revanşăm astăzi. Aşa că, fără prea multe alte introduceri, iată părerea sa despre evenimentul anului în Galaţi:

Am ajuns la gala de box, găzduită de patinoar exact la timp pentru a vedea toate meciurile de bătaie. Îmi este frică și rușine în același timp să îmi amintesc cât timp a trecut de la ultimul patinoar arhiplin. Interesul a fost bineînțeles proporțional cu numele atleților implicați, apogeul fiind atins la miezul nopții când gălățeanul Ciocan a arătat spectatorilor centura europeană WBO.
Spre rușinea mea, nu am avut timp să mă documentez asupra numelor “bătăuşelor” și am avut senzația pentru un moment că o văd pe Daciana Curtean (handbalistă locală) intrând spre ring. Este adevărat că nici organizatorii nu au pus la dispoziție vreun program de meci, să vedem și noi un palmares, un “pumnoveraj” ceva. Fetele au început promițător, deși am văzut bătăi mai spectaculoase în județul Vaslui, unde femeile se mai luptă să împartă vreun concubin. Mărturisesc că au câștigat de fiecare dată favoritele mele (cele tatuate), o rusoaică cu nume de alcool și o suedeză care avea o talie și un păr ce mi-a amintit de Keneth Anderson din ‘94.
Spectatorii s-au manifestat timid până la intrarea bătăușilor virili, in rest doar câțiva coioți care fluierau fetele ce anunțau numărul rundelor. Un român a câștigat cu un bulgar cu fizic de silvicultor ce avea vizibile carențe de calciu. În consecință meciul acestora cred că a durat chiar mai puțin decât durează un spot publicitar, câteva zeci de secunde. Când a intrat în luptă al doilea român, Ilie Iulian, publicul începuse deja să se prindă cum stă treabă cu bătaia, iar indicațiile curgeau din toate părțile, mai ales că adversarul românului era ungur. Înainte de Ciocan au mai încrucișat mănușile, cum ar fi spus Cornel Pumnea în anii 80, doi nemți de aceeași teapă ponderală cu “Hammerul” nostru din Pechea. Meciul s-a terminat repede, după câțiva pumni spre poziție viitoare de somn, cum ar fi comentat Ilie Dumitrescu.
Despre Ciocan nu spun prea multe, l-a “Mazikin” dacă îmi permiteți jocul forțat de cuvinte. Restul s-a văzut la televizor. Au fost păreri la fața locului bătăii, că totul a părut o farsă plătită scump. Eu nu sunt contabil și nici parior. Eu v-am relatat prin ochii unui simplu spectator. Vreau să remarc un arbitru american care mi-a plăcut, mai ales prin plasament, cu mult mai bun decât al lui Hațegan de exemplu.
Oțelul Galați a fost omniprezent, mai ales prin fesurile și fularele gălăţenilor care au ales să se înfofolească cu însemnele orașului nostru practic. Îmi pare un pic rău că nu a fost ales un prezentator local, căci vă spun sincer Alexandru Jula îl bătea la glume pe acel bucureștean.
Galațiul a câștigat dincolo de triumful pasager al sportivilor. Să nu uităm, s-au intonat imnurile Germaniei, Rusiei sau Statelor Unite în Micro 39.