STIRI Liga I INTERVIU Cristian Sîrghi

Cristian SirghiCristian SirghiAşa cum v-a obişnuit pe final de an, Dunărea Bătrână, site-ul suporterilor oţelari, stă de vorbă cu preferaţii voştri din teren, iar astăzi avem un interviu cu poate cel mai iubit dintre oţelari - Cristian Sîrghi. Fundaşul nostru de oţel vă vorbeşte despre ce se mai întâmplă în vestiarul Oţelului, dar şi despre momentele magice din trecut şi despre cariera şi viaţa sa personală.


Dunărea Bătrână: Faci parte dintr-o familie de sportivi. A fost vreun moment în care ai fi putut alege alt sport decât fotbalul?
Cristian Sîrghi: Da, am practicat cât eram mic și înotul și am ajuns să câștig câteva medalii, dintre care cea mai importantă cea de argint pentru locul 2 la Campionatul Naţional de la Constanţa. Am ales până la urmă fotbalul din mai multe motive. Îi aveam pe ambii mei unchi fotbaliști, iar ei străluceau la acea vreme în ochii copilăriei mele.  

DB: Spune-ne mai multe despre perioada junioratului: primii antrenori, Salbero, Politehnica Galați...
C.S.: Mă bucură mult această întrebare pentru că îi voi fi profund îndatorat primului meu antrenor, Ioan Nicu, mai mult decât un simplu om pentru mine... un model de viață care mi-a dat câteva sfaturi ce m-au ajutat de-a lungul vremii. Apoi am făcut pasul la echipa de ligă inferioară Politehnica Galați, unde am avut norocul să dau peste un alt antrenor bun: ''nea'' Dinu.

Ioan Nicu - un antrenor de suflet pentru Cristi SirghiIoan Nicu - un antrenor de suflet pentru Cristi Sirghi

DB: Cum ai reușit să împaci fotbalul cu modelling-ul. Crezi că ai fi putut face carieră în prezentările de modă?
C.S.: M-am apucat de modelling pentru că eram accidentat și am vrut să încerc la sfatul unor prieteni. Din fericire, pentru viitorul meu, m-am întors înapoi în țară nerezistând să stau departe de familie și fotbal. Nu cred că aș fi ajuns foarte sus cu moda, nu era stilul meu de viață.

Un altfel de Cristi SirghiUn altfel de Cristi Sirghi

DB: Ai fost pe teren la câștigarea primului trofeu al Oțelului - Cupa UEFA Intertoto. Cât de greu ți-a fost la doar 20 de ani să joci în infernul de la Trabzonspor?
C.S.: Îmi amintesc acel meci și acum, este unul din cele mai frumoase din cariera mea. La început, când am ieșit la încălzire, eram emoționat, nu era multă lume încă venită la stadion. Apoi am ieșit la prezentarea echipelor înainte de fluierul de începere al partidei, stadionul emula atâta energie, era arhiplin, și toți suporterii turci cântau, nu exista galerie, în toate tribunele era aceeași stare. Am făcut primul pas pe gazon, pielea mi s-a făcut de găină și am simțit cum tot corpul a răspuns la ce venea din exterior, pot să zic că intrat ceva în mine, am fost posedat în sensul bun. Atunci m-am simțit fotbalist cu adevărat, a fost un meci frumos și datorită faptului că am reușit să câștigăm trofeul.

DB: Ai făcut parte din naționalele U21 și U23 ale României, dar nu ai fost convocat niciodată la echipa mare. Crezi că acest lucru s-ar putea întâmpla vreodată?
C.S.: De fiecare dată când am fost convocat am căpătat încredere şi m-am întors mai optimist. Acum, ce pot să zic, cred că orice fotbalist își dorește să fie convocat la naționala mare, poate o să ajung și eu odată acolo.

DB: Povestește-ne cum a fost "finala campionatului" cu Timișoara. Ai intrat titular și ai jucat fără greșeală deși fusesei rezervă în mare parte a returului...
C.S.: A fost un meci special pentru mine, știam că o să joc titular și eram atât de emoționat. Cu o seară înainte de meci am adormit târziu, a doua zi mi s-a părut cea mai lungă zi, voiam să înceapă odată căci simțeam cum cedam, gândurile puneau stăpânire pe mintea mea, știam cât de important e meciul și orice greșeală a mea putea fi fatală pentru echipă, pentru un sezon fantastic, pentru bucuria unui oraș întreg ce se putea transforma în ură împotriva mea dacă nu m-aș fi ridicat la nivelul meciului. Aceeași stare am avut-o ca la meciul cu Trabzonspor, dar Dumnezeu m-a ajutat și mi-a îndepărtat toate neliniștile și fiecare minut ce trecea mă făcea mai determinat, astfel încât nu am realizat când s-a terminat partida.

Cristian Sirghi un galatean 100%Cristian Sirghi un galatean 100%

DB: Orice jucător de fotbal își dorește să evolueze măcar o dată  în cea mai prestigioasă competiție din lume și anume Champions League. Din fericire, Oțelul Galați a avut acest privilegiu. Ce fel ai trăit senzațiile meciurilor cu Basel, dar mai ales cel de pe legendarul Old Trafford?
C.S.: Meciurile din Champions League sunt speciale, întâlnești echipe puternice cu jucători buni și foarte buni și de aceea îți dorești să joci cât mai bine să îți demonstrezi ție că și tu ai putea să ajungi ca ei. La aceste meciuri te automotivezi când vezi stadioanele pline, când ajungi să joci cu asemenea fotbaliști.

Sirghi pe Old Trafford contra lui Manchester UtdSirghi pe Old Trafford contra lui Manchester Utd

DB: Să revenim puțin și la prezent. În doar 2 ani de la câștigarea unui titlu am ajuns la coada clasamentului și ne zbatem pentru salvarea de la retrogradare. Ce se întâmplă cu echipa noastră?    
C.S.: Sincer nu știu ce să răspund la această întrebare, o părere personală e că la noi cred că au plecat jucători pe poziții cheie și golurile lăsate de plecarea lor nu au fost umplute cum ar fi trebuit. Nici noi, cei care am rămas, nu am reușit să fim la fel ca în alți ani, nu am mai format o echipă adevărată.

DB: Fiind și căpitan de echipă în dese rânduri e clar că ești unul din liderii vestiarului. Ce ne poți spune despre atmosfera actuală din sânul echipei?
C.S.: De când s-a instalat noul antrenor cred că atmosfera s-a schimbat în bine, începem să avem din nou încredere în noi, fapt ce ne-a lipsit în ultimul timp.

DB: Marchezi destul de des pentru un fundaș. Care e cel mai important gol al carierei tale de până acum?
C.S.: Cel cu Steaua, când am adus golul egalizator în ultimele minute, toată lumea ne vedea victimă sigură.

Gol cu SteauaGol cu Steaua

DB: Nu putem trece peste accidentările extrem de grave pe care le-ai suferit evoluând pentru Oțelul. Te-ai ridicat de fiecare dată și ai continuat să fii același luptător, motiv pentru care suporterii te-au poreclit "Kamikaze". Cum se face că nu îți e frică și revii la fel de montat în teren?
C.S.: Este simplu, iubesc fotbalul şi vreau să ofer înapoi tot ce mi-a oferit, fără jumătăți de măsură! Doar așa voi putea progresa.

Pe patul de spital dupa comotia suferita in jocul cu CFR ClujPe patul de spital dupa comotia suferita in jocul cu CFR Cluj

DB: Care este, în opinia ta, cel mai bun antrenor pe care tu l-ai avut la Oțelul? Dar cel mai valoros coleg?
C.S.: Pentru mine Petre Grigoraş. Este antrenorul care m-a promovat și mi-a dat încrederea de a juca fotbal, iar cel mai valoros coleg, sunt și subiectiv, alegând tot un fundaș central și anume Jivko Jelev.

DB: Ai spus că mai bine ai pleca pe jos în China decât să ajungi la Dinamo. Ai vrea să rămâi la Oțelul până la finalul carierei sau îți dorești ca la un moment dat să pleci?
C.S.: Dacă se va ivi oportunitatea mi-aș dori să joc în altă țară, dar nu sunt disperat să plec și nu ar fi rău dacă aș rămâne la Oțelul până la sfârșitul carierei mai ales că această echipă mi-a oferit  tot ce am acum. Asta dacă și conducerea își va dori să mai rămân aici.

DB: Te afli în fața unui moment special. Cât de curând vei fi tătic. E posibil că tradiția să continue în familia Sîrghi și să vedem un nou sportiv (sportivă) în viitor?
C.S.: Eu cu siguranță am să îmi îndrum copiii către sport, dar deciziile vor fi luate de ei și de Dumnezeu.

DB: Ești poate cel mai apreciat jucător al Oțelului de către suporteri. Câteva cuvinte de încheiere pentru fanii roș-alb-albaștri...
C.S.: Tuturor cititorilor Dunării Bătrâne și de asemenea tuturor suporterilor gălăţeni le doresc sănătate pentru noul an, liniște sufletească și din toată inima îi rog să vină în număr cât mai mare la stadion, chiar dacă noi nu reușim să îi atragem prin locul ocupat momentan în clasament. Să reușim împreună să ridicăm Oțelul, să ne bucurăm și la bine, dar să fim uniți și în momente grele, pentru că cel mai ușor este să dai într-un om sau într-o echipă aflată în genunchi. Acum avem nevoie cel mai tare de voi, suporterii, să fiți alături de noi. La Mulți Ani!

Kamikaze - mereu pregatit de luptaKamikaze - mereu pregatit de lupta

Comentarii   
  •  
  •  

#1 Alexandru C. » 30-12-2013 01:28

Un luptator adevarat care isi da viata pe teren pentru echipa asta..RESPECT!
+5

Alexandru C.

  •  
  •  

#2 Issos » 30-12-2013 07:42

Modestie, decenta, un mare caracter, un mare jucator! Sanatate si succes, Cristi. Dar ridica un semn de intrebare afirmatia lui Cristi privind viitorul sau fotbalistic. Oare trebuie sa citim ceva printre randuri in sintagma "daca si conducerea isi va dori sa mai raman aici?!"
+5

Issos

  •  
  •  

#3 Viciu » 30-12-2013 10:34

Tot respectul pentru Cristi . Multa sanatate si impreuna catre un an mai bun .
+4

Viciu

  •  
  •  

#4 bogdan64 » 30-12-2013 14:28

Sanatate, La Multi Ani si cat mai multe reusite in tricoul Otelului si sa te vedem si la Nationala Mare!Si sa nu te faci Oaie, Caine sau Cioara! :lol:
+4

bogdan64

  •  
  •  

#5 Devilutzu » 30-12-2013 15:05

Mereu in inimile noastre, un jucator caruia nu avem niciodata ce sa-I reprosam. Respect Cristi, La multi ani
+5

Devilutzu

  •  
  •  

#6 Viorel Craciun » 30-12-2013 15:31

unicul si inconfundabilul CRISTIIIIIIIAN SARGHI ! La Multi Ani ,odihna placuta si sa te intorci din vacanta la fel de motivat !
+4

Viorel Craciun

  •  
  •  

#7 cosmin-florin » 30-12-2013 17:02

DATORITA caracterului,bunului simt, educatiei si daruirea totala cu care joaca meci de meci CRED CA AR TREBUI S FIE CAPITAN MEREU, chiar si atunci cand nu joaca si e pe banca. Pana acum era PARA care facea toate aceste lucruri dar acum e randul lui Cristi Sarghi.
+4

cosmin-florin

Login sau crează cont pentru a comenta              |