Emil Spirea in actiuneEmil Spirea in actiuneEchipa noastră a împlinit 50 de ani de istorie, iar Dunărea Bătrână sărbătoreşte această cifră jubiliară printr-o serie de articole dedicate celor 50 de legende ale clubului, alese de noi şi prezentate într-o ordine aleatorie. Cum nu există o dată exactă de fondare a clubului, iar sigla şi actele oficiale ale FC Oţelul indică doar anul 1964, suporterii au privilegiul de a se bucura pe tot parcursul anului 2014, aşa că în fiecare săptămână vom prezenta un nou om care a ridicat numele formaţiei noastre la rang de mare echipă. Continuăm azi cu un mijlocaş de legendă, poate unul dintre cei mai constanţi fotbalişti pe care i-a avut Oţelul: Emil Spirea.

Emil Spirea s-a născut la 8 februarie 1969, la București. Chiar dacă se ştie că cei din capitală n-au fost niciodată bine văzuţi la Galaţi, mijlocaşul brunet a rămas cu siguranţă în inimile fanilor care i-au văzut evoluţiile pline de succes în atâtea partide pentru Oţelul, la mijlocul anilor ‘90.
Primul contract de jucător profesionist l-a prins în 1987, la doar 18 ani, în județul Vaslui. El joacă în Divizia B pentru FEPA ’74 Bârlad timp de doi ani, după care va fi transferat de FCM Brașov, echipă ce activa în primul eşalon. Rămâne și aici timp de doi ani, în care formaţia sa se clasează onorant pe locurile 7 și 9, după care pleacă la Politehnica Iași, unde va activa timp de 4 sezoane din nou în Divizia B.
Ca şi Haraga sau Dobrea, de la Politehnica Iaşi este remarcat de Oţelul, iar anul 1994 îi aduce din nou transferul  în “A” la Galați, loc de care se va îndrăgosti şi unde va rămâne până în 2001.
Emil Spirea a fost genul de jucător polivalent, el activând la Oțelul pe diverse posturi, atât defensive, cât și ofensive, dar poziţia de mijlocaş la închidere l-a prins cel mai bine. Un adevărat metronom, cu evoluţii constant sigure, brunetul poate fi comparat pentru suporterii mai tineri cu un Gabriel Giurgiu în zilele sale bune!  Posesor al unui șut năprasnic şi de calitate, el a aruncat în câteva rânduri tribunele în aer cu execuțiile sale magistrale. De altfel, a făcut parte din Generaţia de Aur a fotbalului gălăţean, într-o echipă de tunari cu Vali Ştefan, Ion Gigi, Costin Maleş, Viorel Tănase sau Cătălin Tofan.
A fost genul de jucător mai puțin vizibil, însă cele 172 de jocuri pentru Oțelul de-a lungul celor 7 ani petrecuți pe malul Dunării, vorbesc de la sine. De altfel, în sezonul 96-97 a fost premiat în direct la TVR pentru golul etapei, într-o vreme în care “can-can-ismele” nu puseseră gheara pe televizuni.
Perioada în care Spirea a activat la Oțelul este exact aceea în care echipa noastră devine “Campioana Provinciei”, multă lume considerând că fotbaliştii din acea vreme erau mai puternici poate chiar şi decât cei care au câștigat campionatul. O victorie cu 4-3, în Giulești, în inferioritate numerică, după o revenire de la 1-3, e doar un exemplu care poate lăsa pe oricine fără replică. Generatia din care face parte Spirea a participat de două ori în Cupa UEFA. În sezonul 1997-1998, adună 74 de minute de joc în dubla de tristă amintire cu HIT Gorica, iar în sezonul 1998-1999 strânge 354 de minute în 4 jocuri, împotriva macedonenilor de Sloga Jugomagnat, dar şi a danezilor de la Vejle BK.
În 2001, la 32 de ani, Emil Spirea pleacă să joace pentru Laminorul Roman, ”țevarii” având la acea dată un plan prin care ar fi urmat să ajungă pe prima scena fotbalistică și cu ajutorul unui astfel de jucător experimentat.
Ultima “gară” fotbalistică o alege la Brăila, unde joacă un sezon pentru Dacia Unirea, în 2002-2003, după care renunţă la fotbal în totalitate, stabilindu-se în Târgoviște. Din păcate, este unul din jucătorii mai “timizi” cu presa, el dispărând complet din peisajul fotbalistic actual, spre deosebire de colegii săi de generaţie care încă mai pot fi localizaţi cu uşurinţă.

Spirea sarbatorind golul victorieiSpirea sarbatorind golul victoriei

Spirea incadrat de alte doua legende: Pelin si TofanSpirea incadrat de alte doua legende: Pelin si Tofan