Otelul s-a salvat de la retrogradare, iar suporterii privesc spre viitorOtelul s-a salvat de la retrogradare, iar suporterii privesc spre viitorVictorie entuziasmantă fără îndoială. Trei la rând... Două 4-1 consecutive, adică 8 goluri înscrise. Trei Henrique și trei Marquinhos. Zaharia dezlănțuit! Dan Popescu și privirea lui de Chuck Norris seamănă panică la fel ca Oastea lui Ștefan. Goe fără reproș. Oțelul frumos! Stadion plin până la refuz., Vasluiul luat cu asalt prin desant. Lienen inimos ca pentru copiii lui. O mare familie!
Oțelul rămâne matematic în Liga 1 mult mai târziu decât ar fi fost firesc. Dar Viitorul!? Viitorul Oțelului nu Viitorul Voluntariului, evident. Echipa ce s-ar zice că ne-a furat satul de adopție care s-a tot vehiculat.
2014 e an aniversar și ar trebui să privim mândri înapoi, în trecut. La Spirea, Călugăru, Tase, Jelev, Paraschiv, Vali Ștefan și ceilalți. Dar ceva parcă strică sărbătoarea roș-alb-albastră. E grija pentru Viitor! Trecutul ne e glorios! Prezentul imediat ne e entuziast! Viitorul ?
Șirul de victorii e însă ultimul pas pentru prezent. Meciul din stână nu poate decât să ne crească orgoliul și ar fi frumos să învingem. Dar, altfel, importanța jocului nu e una capitală.
Important e că luptătorii gălățeni din teren, împreună cu legiunile din tribune au făcut ceea ce le-a fost menit ! Au evitat rușinoasa retrogradare tocmai în anul 50. E o mănușă aruncată domnului Adamescu, săracul finanţator bogat, de a crea condiții măcar normale la echipă. E o mănușă aruncată domnului primar, la a cărui participare nu poate stabili altcineva cât la sută e iubire și cât la sută e campanie. E o mănușă aruncată domnilor Pascu și Ciofoaia, ambii prezenți pe stadion, de a face tot posibilul să ducă legenda mai departe.
E prima mare bilă albă a domnului Răducan care a adunat împreună la aceste meciuri tot ce înseamnă Oțelul și o speranță că a înțeles spiritul acestui club în toată măreția sa. E prima mare bilă albă a domnului  Lienen care a făcut tot ce a considerat mai bun pentru a mai adăuga încă un fir, ce-i drept nu aurit, frânghiei pe care Oțelul s-a urcat până pe cele mai înalte culmi.
Poate suporterii au cerut în trecut prea mult. Astăzi trebuie să nu ceară prea puțin. Pentru că dincolo de frumusețea acestui final de sezon începe următorul. Iar Oțelul poate și trebuie să facă mai mult! De aceea, mai departe de pașii făcuți în perioada care a trecut, urmează pașii conducerii și ai Primăriei. Publicul acesta minunat poate ar merita un stadion nou, unul care ne-a şi fost promis de altfel...
Să fim iarăși ce am fost și mai mult decât atât ! Forța Oțelul !