Laurentiu Catalin IorgaLaurentiu Catalin IorgaClubul nostru a împlinit 50 de ani de istorie, iar Dunărea Bătrână sărbătoreşte acest număr jubiliar printr-o serie de articole dedicate celor 50 de legende ale Oțelului, alese de noi şi prezentate într-o ordine aleatorie. Cum nu există o dată exactă de fondare a clubului, iar sigla şi actele oficiale ale FC Oţelul indică doar anul 1964, suporterii au privilegiul de a se bucura pe tot parcursul anului 2014, aşa că în fiecare săptămână vom prezenta un nou om care a ridicat numele formaţiei noastre la rang de mare echipă. Continuăm astăzi cu unul dintre cei mai talentaţi jucători din echipa care a reuşit să câştige campionatul în 2011, Laurenţiu Cătălin Iorga.

Debut ca titular, la 19 ani
Laurenţiu Cătălin Iorga s-a născut la Babadag, judeţul Tulcea, pe 17 martie 1988. La vârsta de 12 ani a făcut trecerea la Oţelul, unde a fost cooptat în echipa de juniori. A fost din ce în ce mai bun, de la an la an, iar la finalul junioratului era deja considerat un jucător de perspectivă.
„M-a adus un văr de-al meu, Horovei, care a jucat pentru Dunărea. Mi-a zis că Oţelul e un club serios. Am început la grupa pregătită de Lucian Măstăcan”, ne-a spus Iorga despre primul său contact cu Oţelul.
A fost ochit de la echipa a doua de către Petre Grigoraş, antrenorul din 2007 al Oţelului, care l-a titularizat direct, pe postul de mijlocaş central, la partida cu CS Mioveni, de pe teren propriu, câştigată cu 3-1. Iorga a încântat de la prima atingere de balon şi a devenit încă de atunci un fotbalist pe care echipa roş-alb-albastră s-a putut baza în orice moment.
“Ţin minte că înainte de meci, cu vreo două-trei zile, a venit Grig la mine în cameră şi mi-a spus ‘vezi că joci titular sâmbătă’. Atât a spus şi a plecat. Am rămas nemişcat vreo zece minute de uimire”, ne-a povestit campionul.
În sezonul următor, Iorga a fost mutat pe postul de mijlocaş dreapta de către “Grig”, iar în etapa a patra a reuşit deja să marcheze primul său gol în Liga I, contra Rapidului, pe teren propriu, scor 2-1, după care gruparea gălăţeană se instala pe primul loc al clasamentului pentru o etapă.
Tranziţia de la Grigoraş la Dorinel Munteanu, noul antrenor al Oţelului în 2009, a fost puţin mai grea pentru Iorga, fiind nevoie de adaptare la un stil cu totul diferit faţă de cel care l-a promovat în Liga I. Chiar şi-aşa, în scurt timp, Iorga a redevenit o piesă importantă.

Cel mai bun jucător al Oţelului, în două sezoane consecutive!
La o vârstă fragedă, devenit deja un jucător de bază la Oţelul, Iorga şi-a continuat ascensiunea odată cu gruparea roş-alb-albastră, iar în sezonul 2010-2011, punea umărul la cea mai importantă performanţă: câştigarea campionatului. A bifat 28 de prezenţe pe teren şi a marcat de trei ori în acel sezon, primul său gol fiind reuşit chiar în prima etapă, la succesul, scor 1-0, din deplasare cu Sportul. Reuşita sa, o foglia seca de toată frumuseţea, a fost practic deschizătoarea drumului către titlu.
“Aveam o echipă omogenă, jucam de ceva timp împreună. Cei din conducerea de atunci au avut grijă de noi. Nu exista nicio problemă, ne puneau toate condiţiile la dispoziţie ca să facem performanţă. Asta şi este reţeta de succes în fotbal”.
A jucat pentru Oţelul şi în Liga Campionilor, cea mai importantă competiţie intercluburi, unde a strâns trei prezenţe! A prins şi naţionala, mai exact pe cea de tineret, având 7 prezenţe şi un gol la România U21, plus un meci în reprezentativa U23.
În următoarele două sezoane de la câştigarea campionatului, Iorga şi-a continuat ascensiunea. Conform statisticilor, a fost cel mai bun jucător al Oţelului timp de două sezoane. În 2011-2012, a avut o serie de patru goluri, în cinci partide, toate decisive pentru obţinerea punctelor. Un an mai târziu a fost golgheterul echipei în toate competiţiile, cu opt goluri, dar şi liderul în privinţa minutelor jucate!
În ultimul sezon al său la Oţelul, sub conducerea lui Ionuţ Badea, echipa nu s-a descurcat prea bine, ceea ce l-a determinat pe Iorga să plece la un club mai bine cotat în acel moment. Astfel, mijlocaşul a fost împrumutat la Astra, cu opţiune de cumpărare.
“Am trăit foarte multe bucurii la Oţelul, m-am simţit extraordinar. Debutul, câştigarea trofeelor şi participarea în Liga Campionilor, sunt momente de neuitat, dar au fost şi bucurii mai mici, dar importante, la fiecare victorie obţinută”.

A făcut tripla: Campionat, Cupă, Supercupă
Plecat la Astra la începutul acestui an, Iorga a reuşit să marcheze un gol pentru formaţia din Giurgiu, în cele opt prezenţe bifate. Cel mai important aspect al perioadei sale la Astra a fost câştigarea Cupei României, singurul trofeu intern care-i lipsea, după ce şi-a trecut în cont titlul şi Supercupa cu Oţelul.

Golurile superbe, specialitatea lui Iorga
Portarii Eduard Stăncioiu, Pedro Mingote şi Daniel Coman au un punct comun. Toţi trei au avut cea mai bună privelişte la cele mai frumoase goluri reuşite de Iorga. Mijlocaşul campion a reuşit trei goluri de excepţie, în trei sezoane consecutive. Primul a venit în ediţia în care Oţelul a câştigat campionatul, la o partidă cu CFR Cluj pe teren propriu. De la marginea careului, lateral dreapta, dribling scurt spre exterior, urmat de un şut fabulos în vinclu, la colţul lung. Mingea s-a rotit în aer de parcă era într-un film Matrix.
Un sezon mai târziu, la Târgu Jiu, Iorga, aflat într-o poziţie similară, a prins un şut direct „la păianjen”. Execuţie la care şi dacă erau trei portari deodată n-aveau ce face.
Ediţia 2012-2013, meci la Galaţi, cu FC Vaslui. De pe loc, cu exteriorul, tot din marginea careului lateral dreapta, Iorga a trimis mingea în vinclul lui Dani Coman, care i-a aplaudat execuţia oţelarului la finalul jocului!
“Pentru mine, golurile preferate sunt cele care au contribuit la victoriile Oţelului. Nu mă încântă cu nimic dacă marchez şi echipa pierde”, ni s-a confesat Iorga.
Iorga a marcat 20 de goluri pentru Oţelul, în cele 170 de prezenţe. La doar 26 de ani a ajuns un fotbalist de legendă pentru gruparea roş-alb-albastră şi are un CV de-a dreptul  impresionant.
Talentat, decisiv în multe momente cheie, un fotbalist de calitate, crescut şi consacrat la Oţelul, Iorga a fost comparat în dese rânduri de suporteri cu Maleş, o altă legendă dintr-o altă generaţie, şi va rămâne pentru totdeauna supercampionul Oţelului, aici reuşind cele mai mari performanţe ale clubului.