STIRI File de poveste 50 de ani/50 de legende: Ion Gigi

Ion Gigi - tunarul OteluluiIon Gigi - tunarul OteluluiClubul nostru a împlinit 50 de ani de istorie, iar Dunărea Bătrână sărbătoreşte acest număr jubiliar printr-o serie de articole dedicate celor 50 de legende ale Oțelului, alese de noi şi prezentate într-o ordine aleatorie. Cum nu există o dată exactă de fondare a clubului, iar sigla şi actele oficiale ale FC Oţelul Galaţi indică doar anul 1964, suporterii au privilegiul de a se bucura pe tot parcursul anului 2014, aşa că în fiecare săptămână vom prezenta un nou om care a ridicat numele formaţiei noastre la rang de mare echipă. A venit rândul lui Ion Gigi, un fundaş central de bază al Oţelului în perioada anilor ’90.


“Tata nu mă lăsa la fotbal”
Ion Gigi s-a născut în Galaţi, pe 15 septembrie 1967. De mic copil a fost pasionat de fotbal şi a început la CSU Galaţi sub comanda lui Guţă Tănase. Toate bune şi frumoase, doar că tatăl său nu-l lăsa să facă fotbal. “Tata nu mă lăsa la fotbal. Mereu mă fugărea cu biciul când veneam de la antrenament. Îmi spunea c-o să devin golan dacă mă fac fotbalist şi că trebuie să-mi văd de şcoală. Mama m-a încurajat mereu. Părinţii s-au despărţit şi eu am rămas cu mama. Mi-am văzut şi de şcoală şi de fotbal, mi-a fost bine”, povesteşte Ion Gigi începuturile sale cu fotbalul

A refuzat să joace pentru Steaua
Talentul lui Ion Gigi a fost remarcat de antrenorul Angelo Niculescu, care l-a luat în prima echipă a Oţelului la vârsta de 16 ani, când gruparea gălăţeană evolua în liga secundă. După ce a luat contact încă de la 16 ani cu fotbalul de seniori, a plecat în armată. A fost trimis în Ghencea să facă serviciul militar şi i s-a oferit un loc în echipa Stelei, antrenorii formaţiei bucureştene remarcând calităţile sale. Ion Gigi a refuzat, chiar dacă a trebuit să stea departe de gazon o vreme. Motivul a fost simplu – voia să joace pentru Oţelul: “Eu îmi doream să joc la Oţelul, nu în altă parte. Pentru mine contează mult să simţi ceva pentru echipa la care joci, aşa eram eu învăţat”, a spus Gigi.
Când s-a întors din armată a prins Oţelul direct în Divizia A pentru care a şi debutat în retur, la meciul cu Victoria Bucureşti, din deplasare, pe post de fundaş stânga, când l-a avut adversar direct pe Cornel Ţălnar.

Experienţă internaţională
Ion Gigi a rămas la Oţelul pentru care a jucat şi în ediţia de excepţie în care formaţia gălăţeană a terminat pe locul patru (1987-1988), ce a culminat cu prima calificare din istoria clubului în Cupa UEFA. La dubla cu Juventus a jucat în retur, când diferenţa de nivel dintre fotbalul din Italia şi cel din România şi-a spus cuvântul, cu un 5-0 în favoarea torinezilor.
“La un moment dat m-am oprit pe teren şi am început să-i număr, aveam senzaţia că-s mai mulţi pe teren. Diferenţa de condiţii de atunci dintre cele două echipe era colosală. Mare minune a fost că am câştigat în meciul tur”, a spus Ion Gigi.
Evoluţiile sale bune l-au adus în atenţia echipei naţionale de tineret, acolo unde era titular în centrul defensivei. În acea perioadă a prins şi un turneu amical al României disputat în China.
Era un fundaş central de mare perspectivă, văzut atunci de specialişti un posibil titular în echipa naţională a României, dar a suferit două accidentări grave într-o perioadă destul de scurtă.

Accidentări oribile, revenire treptată
În anul 1987 Ion Gigi a suferit o accidentare groaznică – dublă fractură la piciorul stâng. “Am fost operat a doua zi şi mi s-a pus o tijă de fier pe care o am şi astăzi. Am jucat cu fier în picior, mi-am revenit destul de greu atunci”, ne-a spus Ion Gigi.
Cu toate că a fost accidentat la piciorul său de bază şi a fost nevoie de o tijă de fier, puterea şutului lui Ion Gigi era nemărginită. Legenda spune că şuta atât de puternic din cauza durerilor avute în momentul accidentării.
A revenit după un an pe gazon şi a devenit titular de drept în echipa Oţelului. Din păcate, gruparea gălăţeană a retrogradat, iar în anul 1990 Ion Gigi a mai avut parte de încă un ghinion, o nouă accidentare.
“Dădeam admiterea la Facultatea de Sport pe stadionul “Portul Roşu” şi m-am accidentat, am făcut ruptură de menisc. Un an de zile am stat atunci. Clubul Oţelul îşi luase mâna de pe mine şi mi-a dat dezlegare să mă duc la Cluj. Eram dorit insistent de Corneliu Iureş acolo şi am decis să mă duc când am văzut cum am fost tratat la Galaţi”, ne-a spus Ion Gigi.

Reîntâlnire cu Sdrobiş
Ion Gigi a dat de Ion Sdrobiş ca antrenor la “U” Cluj, formaţie abia retrogradată în liga secundă. Cu Sdrobiş mai colaborase la Oţelul, unde “profesorul” fusese antrenor secund.
Cu Ion Gigi pe teren în 29 din 30 de meciuri “U” Cluj a reuşit să promoveze de pe primul loc. Sdrobiş a spus despre Gigi că a fost cel mai bun jucător al sezonului pentru clujeni. Tot Sdrobiş a fost cel care l-a convins pe Ion Gigi să vină cu el la Ceahlăul, tot în liga secundă. Din nou Ion Gigi a fost printre cei mai buni jucători ai echipei şi din nou s-a obţinut promovarea. În ediţia următoare Ion Gigi l-a urmat din nou pe Sdrobiş, de această dată la Dacia Unirea Brăila, cu care a încheiat sezonul pe ultimul loc.

A aprins fitilul bombei din Giuleşti
În ediţia 1994-1995 Ion Gigi a revenit la Oţelul şi a făcut parte din frumoasa generaţie a roş-alb-albaştrilor, alături de alţi jucători gălăţeni de legendă. Timp de cinci ani în care a evoluat din nou pentru Oţelul, s-a consumat şi una dintre cele mai frumoase perioade din istoria clubului, vreme în care Ion Gigi a fost şi căpitan în mai multe partide.
Rămâne de referinţă golul înscris de Ion Gigi în victoria senzaţională a Oţelului din Giuleşti. Cu un om mai puţin pe teren şi cu un portar accidentat la mână, echipa noastră a revenit de la 1-3 pe tabelă. Ghiuleaua lui Ion Gigi a aprins fitilul bombei din Giuleşti. Avea să se termine 4-3 pentru Oţelul, iar Gigi a marcat golul de 3-3.
“Extraordinar ce bombă a putut să prindă Ion Gigi. O bombă senzaţională a lui Ion Gigi”, a fost reacţia unuia dintre comentatorii acelei partide.
A fost o perioadă fantastică pentru Oţelul, în care a avut şi două participări consecutive în Cupa UEFA.
“Momente frumoase am trăit tot timpul la Oţelul ca jucător. La noi totul era decis pe teren, nu ca la alţii. Ştiam să luptăm pe teren, de aceea reuşeam să învingem indiferent de adversar. N-aveam frică de nimic. Ne-am făcut respectaţi prin felul nostru de a juca. Peste tot în ţară eram apreciaţi”, ne-a spus Ion Gigi despre a doua perioadă petrecută la Oţelul.

Profesor de sport la Cudalbi
În anul 1999 Ion Gigi a plecat de la Oţelul şi a prins un contract în străinătate, în Germania, la Sandhausen. Finalul de carieră a fost presărat cu ghinion ca şi începutul, cu încă o accidentare groaznică, de această dată la piciorul drept. Întâmplarea face ca şi la piciorul drept să-i fie pusă o tijă de fier, iar Ion Gigi a plătit un preţ mare pentru cariera de fotbalist. A fost nevoit să se retragă din cauza accidentării. A revenit la Galaţi unde a fost numit antrenor secund, în mandatul lui Ţicleanu şi a mai rămas cu Ilie Dumitrescu, Victor Roşca, Marius Lăcătuş şi Costel Orac. Prima dată când a fost numit principal s-a întâmplat în ediţia 2003-2004, la Petrolul Moineşti. A preluat echipa de pe ultimul loc şi a reuşit s-o salveze de la retrogradare. A trecut apoi pe la FC Vaslui, tot în liga a doua, dar n-a fost locul cel mai potrivit pentru a-şi demonstra calităţile de antrenor. A revenit ca secund la Oţelul în mandatul lui Stoichiţă şi a devenit principal pentru ultimele trei etape din turul de coşmar început cu Aurel Şunda. “Marius Stan mi-a zis atunci că dacă fac nouă puncte îmi dă un contract în alb să-l semnez pe post de principal şi din retur. Am făcut doar un punct, dar mulţi dintre jucători erau cumpăraţi de alţii la acele meciuri”.
A mai trecut ca antrenor pe la Prefab Modelu şi Dacia Unirea Brăila, iar acum este profesor de Educaţie fizică la Şcoala din Cudalbi. “Mi-am luat anul trecut doctoratul în sport şi sunt profesor de gradul unu la Cudalbi, fac naveta în fiecare zi”.
Ion Gigi rămâne în istoria Oţelului ca fiind jucătorul cu probabil cel mai puternic şut din istoria clubului. Şi-a dedicat mare parte din carieră Oţelului, a refuzat să plece la Steaua şi la Dinamo pentru că a vrut să facă performanţă la Galaţi. Şi chiar a reuşit dacă luăm în calcul sezoanele de excepţie reuşite de Oţelul într-un fotbal murdar al anilor ’90.

Comentarii   
  •  
  •  

#1 Arkan » 28-09-2014 21:29

Poate-s subiectiv, dar gandindu-ma la echipa de la finalul anilor 90, imi face impresia ca, daca i-am avea acum in teren la varsta si calitatile de atunci, am castiga titlul cu 15 puncte avans.
+2

Arkan

  •  
  •  

#2 bogdanmihai » 29-09-2014 10:12

nu mai tin minte meciul, dar mi-a ramas in memorie un gol de-al lui cu bara transversala de la vreo 40 de metri, cel putin. Avea un sut foarte puternic si precis chiar.
+1

bogdanmihai

  •  
  •  

#3 Bada » 29-09-2014 15:56

Citez pe bogdanmihai:
nu mai tin minte meciul, dar mi-a ramas in memorie un gol de-al lui cu bara transversala de la vreo 40 de metri, cel putin. Avea un sut foarte puternic si precis chiar.

1-1 cu Astra, cred, dar nu erau chiar 40 de metri. 25-30 cred ca au fost, la poarta de la PN, undeva spre finalul meciului, dupa ce Multescu Jr. scosese cam tot ce se putea scoate :D
+1

Bada

  •  
  •  

#4 Dregan » 29-09-2014 16:33

Citez pe Bada:
1-1 cu Astra, cred, dar nu erau chiar 40 de metri. 25-30 cred ca au fost, la poarta de la PN, undeva spre finalul meciului, dupa ce Multescu Jr. scosese cam tot ce se putea scoate :D


Ala e.
21 august 1998

Dregan

Login sau crează cont pentru a comenta              |