STIRI Liga I “Mă gândesc doar cum să ajut Oțelul să iasă din această situație”

Florin CernatFlorin CernatÎntr-un interviu pentru Digisport, Florin Cernat a vorbit despre revenirea sa la Galaţi, de ce a ales Oţelul, cât ştia din situaţia clubului, de ce nu a mai fost convocat la naţională, perioada Dinamo Kiev şi motivele pentru care s-a întors acasă aşa cum a promis.


Florin Cernat: “Era timpul să revin. Și, așa cum am declarat în trecut, dacă voi reveni în România, voi reveni la Galați. Au fost mai multe oferte, dar m-am întors acasă, așa cum am promis. În primul rând m-a șocat ce am găsit la Galați, adică situația în care e echipa, pentru că sunt probleme foarte mari. Înainte de a semna, chiar m-am gândit bine. Nu știam tot, de fapt ştiam foarte puțin, dar venind aici, stând cu ei aici, am văzut și alte probleme. Asta e întrebarea, unde sunt banii din Champions League și încercăm să aflăm acum unde e adevărul… Păcat, păcat că am ajuns aici, păcat pentru oraș că acest club e în această situație. Noi sperăm să fim în cele șase echipe care se salvează, dar vă spun, e greu, e foarte greu… Am jucat acum la Târgu Jiu 15-20 de minute, m-am simțit OK, dar încă nu sunt sută la sută pregătit. Într-o săptămână–două sper să intru în forma pe care trebuie să o am. Am jucat opt ani la Dinamo Kiev, am zis că sunt destui. Am vrut să schimb atmosfera. Am avut o discuție și cu domnul Surkis atunci, el a spus că ar fi vrut să continuăm… Dar eu am fost de altă părere și am decis să plec. Au fost ani frumoși… M-am adaptat surprinzător de repede în Ucraina, chiar dacă nu prea stăteam eu prea bine cu alergătura, ce se cerea acolo… Dar antrenorii, printre care Lobanovski, m-au făcut să înțeleg că fără alergătură nu putem juca. Și au avut dreptate. Lobanovski nu prea vorbea cu nimeni... În doi ani, cât l-am avut ca antrenor, l-am văzut o singură dată zâmbind. La antrenamente nu venea, stătea în camera lui, avea 4-5 secunzi, el urmărea antrenamentele de la balcon. După fiecare antrenament, dacă vedea vreun jucător că nu dădea randamentul pe care-l voia, îl chema în cameră. Da, am fost și eu, normal, de mai multe ori. La meciuri, la fel, pe bancă era stană de piatră. Și nu avea nimeni voie să scoată o vorbă pe bancă. În schimb, la pauză era alt om. Țipa la toată lumea. Și asta m-a șocat pe mine l-a început, dar m-am obișnuit pe parcurs. Am învățat foarte multe de la el. Îi datorez tot, pentru că el a dat și OK-ul pentru transferul meu. Normal că îmi pare rău că am strâns doar 14 selecţii la naţională. Dar așa a fost să fie… Domnul Pițurcă și-a făcut lotul, așa a considerat dumnealui, să nu mai fac parte... Am fost convocat o dată, dar atât. A zis că nu intru în planurile lui tactice, am înțeles. Și după aceea nu am mai fost contactat de nimeni. Nu mă mai gândesc la naţională, pentru că lotul e făcut, echipa e făcută… O să joc cât o să mai pot. Acum nu mă gândesc decât cum să ajut Oțelul să iasă din această situație. Pentru că e foarte grea…”

Login sau crează cont pentru a comenta              |