Gelu Popescu la retragerea din cariera de fotbalistGelu Popescu la retragerea din cariera de fotbalistClubul nostru a împlinit 50 de ani de istorie, iar Dunărea Bătrână sărbătoreşte acest număr jubiliar printr-o serie de articole dedicate celor 50 de legende ale Oțelului, alese de noi şi prezentate într-o ordine aleatorie. Cum nu există o dată exactă de fondare a clubului, iar sigla şi actele oficiale ale FC Oţelul Galaţi indică doar anul 1964, suporterii au privilegiul de a se bucura pe tot parcursul anului 2014, aşa că în fiecare săptămână vom prezenta un nou erou care a ridicat numele formaţiei noastre la rang de mare echipă. A venit rândul unui fost jucător şi om de conducere la Oţelul timp de 32 de ani!
Născut pe 19 septembrie 1958 la Barcea, în judeţul Galaţi, Gelu Popescu a devenit unul dintre cei mai reprezentativi oameni din istoria Oţelului, dacă luăm în calcul perioada petrecută la gruparea roş-alb-albastră.
Gelu Popescu a început fotbalul la vârsta de opt ani, la „Poli” Galaţi, dar la scurt timp a trecut la Oţelul alături de antrenorul său de atunci, Justin Apostul, fost portar de lot naţional.
„M-am apucat de fotbal la Poli şi în scurt timp am trecut la Oţelul, cred că prin 67-68 se întâmpla asta. Am jucat de la început pe post de fundaş lateral, nu conta pe ce parte. Uneori mai jucam ca mijlocaş, iar asta se întâmpla şi mai târziu la seniori. Dar ca post de bază am fost fundaş dreapta”, ne-a spus Gelu Popescu despre startul carierei sale.

La 14 ani, titular la „Judeţ”
Agilitatea sa din teren şi determinarea ieşită din comun, i-au făcut pe antrenorii gălăţeni ai vremii să-l propulseze încă de la vârsta de 14 ani la nivelul ligii a patra. La „judeţ” cum se spunea pe-atunci. Nivelul era mult mai ridicat decât acum, iar un puşti de 14 ani să joace cu seniorii era un lucru rar întâlnit. Însă Gelu Popescu s-a dovedit a fi genul de om care trece peste orice provocare a vieţii.
A urmat apoi trecerea la Ancora Galaţi, în perioada 1977-1979, timp în care a jucat şi pe la ASA Câmpulung Muscel cât a efectuat stagiul militar. După ce a terminat armata a ajuns la FCM Galaţi, care urma să devină FCM Dunărea în apropierea zilelor noastre, chiar în primul eşalon. După două sezoane petrecute la FCM Galaţi, era timpul pentru o nouă provocare pentru Gelu Popescu.

Instalat la Oţelul pentru 32 de ani
Din anul 1982 stadionul „Oţelul” i-a devenit a doua casă lui Gelu Popescu, odată cu trecerea la gruparea care în prezent celebrează 50 de ani de existenţă. Din vara anului 1982, de când s-a transferat la Oţelul, Gelu Popescu a urmat o cariară de 32 de ani în slujba clubului fanion al oraşului.
„În vară, în 1982, Oţelul voia să-şi facă lot puternic pentru promovarea în prima ligă. Antrenor era pe atunci Traian Ivănescu. Am acceptat, au venit mai mulţi jucători atunci, dar a mai durat puţin până s-a sudat echipa, abia apoi am obţinut promovarea”, a spus Gelu Popescu.
Au mai trecut câteva sezoane şi câteva nume pe banca Oţelului. Marin Olteanu, Angelo Niculescu, Ion Morohai, Mircea Drida şi „cuplul” Costică Rădulescu – Ioan Sdrobiş. Cu cei doi pe banca tehnică, cu Gelu Popescu pe teren, s-a obţinut prima promovare în Divizia A pentru Oţelul.
„Atmosfera a fost de vis, promovarea de atunci a însemnat foarte mult pentru oameni. Era altă atmosferă faţă de ce-i acum. Lumea iubea sportul, exista emulaţie în jurul sportului şi se umplea stadionul la aproape orice meci. Am avut plăcerea să fiu fotbalist în vremea în care lumea iubea cu adevărat sportul”.

Om de bază împotriva marelui Juventus
7 septembrie 1988. Ziua pe care Gelu Popescu n-o poate uita niciodată. „E ca prima dragoste, care nu se uită niciodată”.
După un sezon nesperat de bun reuşit de Oţelul, care a încheiat campionatul pe locul patru, a urmat participarea în Cupa UEFA. Adversarul stabilit era cel mai dificil posibil – Juventus Torino, cea mai în vogă echipă a acelei perioade.
„L-am avut ca adversar direct pe Cabrini”, îşi aduce aminte Gelu Popescu. Marele Cabrini n-a mişcat în faţa dârzului nostru oţelar. Oţelul a câştigat cu 1-0 şi a reuşit o victorie de răsunet, care a făcut înconjurul lumii.
„În acel moment era cea mai mare victorie a unei echipe româneşti reuşite în plan european. Diferenţa era uriaşă, iar ei ne-au luat pe sus. Noi i-am luat tare şi s-a văzut. Ne-am făcut jocul şi am câştigat în faţa unui public de poveste. Nici până în ziua de azi nimeni din România n-a mai bătut Juventus. Este victoria de referinţă a carierei mele de jucător şi mă mândresc cu performanţa reuşită alături de colegii mei de atunci”, a spus Gelu Popescu.

Pleca alături de suporteri cu tramvaiul de la stadion
Un aspect important de menţionat despre cariera lui Gelu Popescu este şi că era un jucător popular în rândul publicului. Era unul dintre cei mai apreciaţi jucători, pentru devotamentul său de joc, spiritul de sacrificiu arătat. La finalul meciurilor disputate pe teren propriu, Gelu Popescu pleca de la stadion cu tramvaiul, care era plin de fani. „Era o plăcere să fiu alături de suporteri, e adevărat că plecam cu tramvaiul de la stadion după meci şi era plin de oameni care plecau de la meci. Toţi sportivii erau priviţi cu simpatie. La orice eveniment sportiv venea lumea să vadă, se bucurau oamenii de spectacol”.

Devenit căpitan şi model pentru cei tineri
După meciul cu Juventus la Oţelul a urmat un declin, dar Gelu Popescu a rămas loial clubului şi a preferat să-i ajute pe cei tineri să crească în jurul său. A devenit căpitan de echipă şi omul de bază din vestiar. Era pregătită următoarea generaţie, valul tânăr şi talentat de jucători din care făceau parte Tănase, Tofan, Ştefan, Maleş, Gigi, State, Chebac, Budacă.
„După perioada Juventus au avut loc schimbări majore la nivelul condiţiilor şi la componenţa lotului. Mulţi au plecat şi s-a făcut un schimb de generaţii. Au apărut tinerii în echipă, care s-au dovedit a fi o generaţie extraordinară”.
Cu Ion Morohai antrenor s-a făcut trecerea majoră de la generaţia Juventus la cea următoare, a tinerilor gălăţeni, iar cu Ion Moldovan pe bancă s-a reuşit din nou promovarea în prima ligă. În tot acest timp, Gelu Popescu a rămas la Oţelul şi a jucat meci de meci cu aceeaşi determinare caracteristică.
S-a retras în 1994, când noua generaţie de jucători a devenit capabilă să-şi poarte de grijă şi fără Gelu Popescu, omul de nădejde al Oţelului. Mai mult, în ultimul sezon, a fost şi antrenor secund. A strâns pentru Oţelul 158 de partide în prima ligă.
„Generaţia aceea a gălăţenilor putea să câştige campionatul ca valoare şi ca talie. A fost una de excepţie şi chiar a obţinut rezultate importante pentru fotbalul gălăţean”.

Administratorul bazelor sportive până în 2014
În ciuda faptului că imediat după retragere a intrat în conducerea administrativă a clubului, Gelu Popescu ne-a spus că şi-ar fi dorit să devină antrenor. „Vă spun foarte sincer că nu m-am gândit atunci că voi rămâne atâţia ani în conducere. Mi-ar fi plăcut să devin antrenor, am şi fost secund spre finalul carierei. Aşa a fost conjunctura atunci şi am rămas alături de Oţelul în continuare”.
Gelu Popescu a fost timp de 20 de ani administratorul bazelor sportive la Oţelul, vreme în care echipa sa de suflet a reuşit şi câştigarea campionatului. „A fost o bucurie extraordinară şi a fost o completare a tot ceea ce s-a reuşit la Oţelul până atunci”.
Deşi era recunoscut pentru pricepere în ceea ce făcea, anul 2014 a fost finalul legăturii sale la Oţelul. Gelu Popescu a fost demis de către Lucian Ciofoaia, administratorul special al grupării roş-alb-albastre, care intrase în insolvenţă între timp. Insolvenţă, termen care n-ar avea ce să caute în fotbalul pe care l-a practicat Gelu Popescu şi generaţiile pe care le-a avut alături…

După 33 de ani petrecuţi în slujba Oţelului, Gelu Popescu este un adevărat simbol al echipei înfiinţate în 1964, care a trăit în interiorul clubului şi a participat activ la cele mai frumoase momente din istoria suflării oţelare în cei 50 de ani de existenţă.