Biruinta nu-i obligatorie. Obligatorie e lupta (Mesaj Peluza Nord)Biruinta nu-i obligatorie. Obligatorie e lupta (Mesaj Peluza Nord)Vorbele lui Nicolae Steinhardt, transformate în mesaj de luptă de către suporterii gălățeni la meciul cu Steaua de acum doi ani (1-1, cu gol marcat de “Kamikaze” Sîrghi la ultima fază), cer să fie băgate în seamă mai mult ca niciodată. Clubul nostru este într-o situație cel puțin la fel de periculoasă ca acum mai mult de 3 decenii, când “Puiu” Vasilache lupta din răsputeri să păstreze spiritul Oțelului în viață! Ce am înțeles noi, cei ce ne erijăm în urmașii săi din tot zbuciumul părintelui Oțelului?

Să renunțăm atunci când vine greul, din câte se pare... Văd tot mai des, și mă îngrozesc tot mai mult, că oțelarii renunță, se dau bătuți înainte de final. E aproape la fel de terifiant ca și gândul că Oțelul ar putea dispărea!
Nu acesta e spiritul insuflat de “Puiu” Vasilache sau de generații întregi de luptători care au apărat culorile Oțelului, nu doar cu sudoare și sânge, ci și cu sufletul. Fotbalul e doar pe jumătate matematică, cealaltă jumătate fiind completată de imprevizibil. De aceea și este atât de important să luptăm în continuare, oricât de jos am fi. Căci biruința rareori se arată celor care renunță imediat.
Poate că vom lupta în van, poate, printr-un miracol, vom avea parte și de biruință, dar NU TREBUIE SĂ RENUNȚĂM!
Celor care nu sunt de acord,  sau care pur și simplu și-au pierdut speranța, chiar dacă iubesc Oțelul cu fiecare celulă a lor, le aduc și puțină matematică în sprijin. Credem noi că 15 puncte după 22 de etape, cu 9-10 puncte față de locurile salvatoare, sunt prea puține? Puține sunt, clar, dar depinde de noi daca le facem să fie și insuficiente.
Am crezut că va trebui să răsfoiesc serios statisticile pentru a găsi echipe din Liga 1 care au reușit în trecut să se salveze în situații asemănătoare. Nu trebuia decât să cercetez ultimele 7-8 sezoane!
Bunăoară, sezonul trecut, FC Brașov avea 17 puncte după 22 de etape, cu două mai multe decât avem noi acum, era pe 17, la 9 puncte de locul 12. La final, fără a excela, au acumulat 38 de puncte, terminând la 2 puncte de locul 12.
Sezonul 2011-2012 găsea Petrolul cu numai 19 puncte după 22 de meciuri, la 7 puncte de locul 12. Finalul sezonului avea să le aducă o zestre de 39 de puncte, plasându-i la 2 puncte de locul 12.
Dacă primele două exemple pot părea puțin forțate, întrucât aveau un număr mai mare de puncte și nu au reușit să termine nici pe locul 12, ultimul exemplu mi se pare cel mai edificator. Sezonul 2007-2008, de tristă amintire pentru noi. Pandurii aveau 15 puncte, după 22 de etape și ocupau ultima poziție în clasament, fiind la 8 puncte de locul 12. Tocmai pierduseră acasă și urma deplasarea la una dintre contracandidatele la salvarea de la retrogradare. A urmat o victorie ce a dat startul unei serii incredibile, în care au reușit să acumuleze 25 de puncte și să se claseze la final pe locul 12! Stiu, alte vremuri, alte șmenuri, dar majoritatea punctelor au fost realizate împotriva echipelor care aveau obiective foarte clare – titlul, cupele europene sau salvarea de la retrogradare. Prin urmare, e greu de crezut ca au fost prea multe puncte dubioase la mijloc.
E drept, nu se poate compara sprijinul primit de ei atunci cu cel (cvasiinexistent) de care beneficiem noi acum. Dar nici nivelul campionatului nu era atât de scăzut ca acum.
Prin urmare, pentru toate bucuriile pe care le-am trăit alături de clubul nostru, pentru miile de ore sacrificate pentru a fi alături de marea noastră iubire, pentru sacrificiul lui Puiu Vasilache si al celorlalți oțelari de legendă, fie vii fie trecuți în neființă, SUNTEM OBLIGAȚI SĂ LUPTĂM, indiferent care va fi rezultatul final!
Trebuie să sperăm până când matematica nu ne va mai da voie și trebuie să luptăm până ce ultimul arbitru va fluiera finalul ultimului meci pe care-l vom juca. Fie că suntem doar 500 sau 5000, pentru tot ceea ce înseamnă Oțelul, trebuie să luptăm!