STIRI Liga I “Chiar dacă am retrograda, tot mi-aş dori să rămân la Oţelul”

FOTO Marian BrailescuFOTO Marian BrailescuDragoş Plopeanu a fost unul dintre puţinii jucători apreciaţi de suporteri în turul campionatului. Portarul apărut de nicăieri a închis poarta în primele meciuri ale sezonului, dar apoi s-a accidentat şi am rămas fără el aşa cum apăruse... A rămas cu doar 6 meciuri la Oţelul, în care a încasat 4 goluri, s-a operat, iar acum se pregăteşte pentru o nouă intervenţie chirurgicală. Este clar că sezonul s-a încheiat de mult pentru goalkeeperul de 26 de ani. Iată ce spune acesta într-un amplu interviu acordat celor de la ProSport:


Dragoş Plopeanu: "Au fost momente când mă îngrăşasem, dar micul dejun nu l-am schimbat. Am modificat doar prânzul şi masa de seară pentru că ajunsesem la 93 de kilograme şi eu cântăresc de obicei 90 kg. În momentul în care simţi că ligamentul încrucişat e rupt, nu poţi să te mai ridici de jos. Prima dată când îl rupi, pentru că la mine este a doua oară, e o senzaţie foarte urâtă. Atunci când am încercat să mă ridic, practic genunchiul şi piciorul în sine mi-au fugit. Simţeam că nu am stabilitate. Acum, a doua oară, a fost mai uşor. Mi s-a umflat imediat genunchiul, am simţit că ceva nu e OK şi am simţit că genunchiul mi-a fugit. Speram să nu fie ligamentul rupt, însă, din păcate, doctorul mi-a dat o veste proastă: mi-a spus că în afară de ligamentul rupt, este şi cartilagiul dus! Am nevoie de două operaţii. Întâi m-am operat în decembrie, pe 17. Domnul doctor mi-a făcut cartilagiul, acum am fost din nou la control, la Spitalul de Urgenţă. Mi-a spus că operaţia a ieşit bine şi că în aprilie o să urmeze ligamentul încrucişat. Sper din tot sufletul să iasă bine, ca în septembrie să pot începe treaba. Cam şase luni e perioada de recuperare. Nu e o perioadă uşoară. Însă am noroc cu familia care mă susţine, mă sprijină. Toţi sunt alături de mine, îşi dau seama de momentele prin care trec. Şi tata vine din sport, înţelege situaţiile astea. Acum e bine, dar imediat după operaţie, nu aveam nici măcar voie să pun piciorul jos, eram în cârje şi îţi dai seama ce gheaţă era în decembrie, în ianuarie. Mergeam peste tot cu taxiul. În special trebuie să le mulţumesc lui Ovidiu Burcă şi domnului Vlad Răpişcă. La meciul cu CFR Cluj m-am accidentat, am primit o pasă acasă, am făcut o piruetă pe picior şi atunci am simţit că am întins probabil un ligament. Am continuat să joc aşa, am forţat şi poate c-am greşit în momentul ăla, poate trebuia să cer schimbare. Am continuat două săptămâni să fac recuperare şi după două săptămâni, am intrat la antrenament normal. M-am grăbit şi la antrenament am resimţit dureri. Atunci, pe finalul primului antrenament normal, mi-am rupt ligamentul încrucişat. Culmea, la început au fost nişte mici neînţelegeri la Oţelul. N-am fost oprit, nu ne-am înţeles, au fost mai multe discuţii, nu pot spune că a fost ceva special. Au fost nişte discuţii, ei căutau portar, eu terminasem contractul cu Rapid şi am fost fericit să ajung în curtea celor de la Oţelul. Nu mai voiam la Rapid, nici vorbă! A fost o perioadă foarte grea în viaţa mea, am suferit foarte mult acolo. La Oţelul am avut foarte mare ghinion de foarte multe ori, ne-a lipsit doar golul. La Botoşani am avut ocazii: ratăm noi două ocazii imense, singur cu portarul şi apoi cu poarta goală, un coleg trage pe lângă. Apoi, ei în faza următoare ne dau gol, după ce au un corner, eu resping până la 40 de metri, scoate mingea la margine şi vine un jucător cu o centrare în faţa porţii şi mingea se scurge printre cinci jucători. Este foarte dificil pentru un portar să calculeze traiectoria! 1-0, noi ne-am tăiat, ne-am pierdut încrederea în noi şi ne-a bătut Botoşaniul 1-0. Braşov. Am avut o ocazie singur cu portarul, Tudorie, la 1-0. Dacă facem 2-0, meciul se termina şi atunci luam 3 puncte cu Braşovul. Cred că, în ciuda criticilor, meciurile Oţelului au fost spectaculoase, cu faze de poartă, au fost plăcute ochiului, pentru că în fiecare meci au fost ocazii. Nu ne putem compara cu fotbalul din Anglia, sau fotbalul din Germenia, sau din Italia – Spania. Trebuie să realizăm că totuşi suntem în România şi lucrurile nu sunt chiar atât de minunate aici. Dacă rămânem în Liga 1, aş vrea să-mi prelungesc contractul cu Oţelul şi chiar dacă am retrograda, tot mi-aş dori să rămân la Oţelul, deşi probabil în Liga a doua clubului îi va fi poate imposibil să continue fără susţinerea domnului Adamescu. Iar din vară, dacă echipa nu va reuşi să se menţină pe linia de plutire nici în Liga a doua, sper să-mi găsesc o echipă în Liga 1, pentru că voi fi liber de contract.”

Comentarii   
  •  
  •  

#1 Steel Dany » 30-03-2015 22:59

dar ce, a sustinut adamescu vreodata Otelul? il sustine acum? a dat vreun leu acestei echipe? Din cate stiu a luat cateva milioane de euro.

Steel Dany

Login sau crează cont pentru a comenta              |