foto arhivafoto arhivaOţelul joacă sâmbătă în deplasare la Farul Constanţa, într-un meci care ne va arăta probabil cât de tristă este soarta ultimilor ani pentru două echipe de mare tradiţie ale fotbalului românesc. Acest duel moldoveano-dobrogean s-a purtat în trecut mai mult prin prima ligă cu meciuri de poveste, cum este cel despre care vom scrie în rândurile de mai jos.

Pentru suporterii de azi special, am extras un pasaj din cartea Străjerii Moldovei a lui Cristian Socianu, în care ni se arată pasiunea acelor vremuri pentru fotbal. Era 1989, iar Combinatul punea la dispoziţie fanilor “oţelari”, majoritatea muncitori pe platforma siderurgică, o garnitură de tren pentru a putea face deplasarea la Constanţa.
Deşi învinsese pe Juventus Torino cu un an înainte, echipa noastră se bătea la retrogradare, pe care nu reuşea să o evite în cele din urmă. Cu toate astea, nu mai puţin de 2000 de oameni din Galaţi au luat atunci drumul Constanţei, pentru a-şi încuraja echipa în tentativa ei de a se salva. Rezultatul a fost unul bun pentru echipa noastră, chiar dacă până la urmă am căzut în B, dar cel puţin după acel meci cei 2000 de gălăţeni s-au întors fericiţi acasă.
Acesta era fotbalul romantic, un fotbal în care banii nu erau importanţi, iar fotbalul se juca doar pentru spectatori, aceştia din urmă răsplătind printr-o loialitate incredibilă eforturile jucătorilor din echipa favorită.

Etapa 30, 6 iunie 1989, ora 18:00, 20.000 de spectatori
Farul Constanţa – Oţelul 0-0
Arbitru: Florin Popescu (Ploieşti)
Oţelul: Călugăru, G.Popescu, Anghelinei, Baicea, Ion, Chebac, M.Stan, Burcea, O.Popescu, Hanghiuc (75’ Podoabă), Profir (89’ Tofan). Antrenori: Mircea Dridea şi Ion Morohai

Peste 2.000 de gălăţeni au luat drumul căilor ferate până la Marea Neagră în garniturile puse la dispoziţie de Combinat. Era o partidă decisivă de “a fi sau a nu fi” mai departe în Divizia A. În aceste condiţii, Oţelul a jucat ca pe teren propriu. Cu acţiuni bine gândite de un Burcea în plină formă, cu un căpitan – Anghelinei – de care n-a putut trece nimeni şi nimic, cu un Chebac care aducea un suflu nou atacului gălăţean, Oţelul reuşea să părăsască locul fatidic pe care se afla. Era al cincilea meci consecutiv fără înfrângere şi speranţele renăscuseră. Oţelul urca până pe locul 13 şi întoarcerea de la Constanţa cu garnitura de tren a Combinatului nu a mai părut atât de lungă şi obositoare pentru miile de gălăţeni fericiţi acum la întoarcere.
(Extras din cartea “Străjerii Moldovei” de Cristian Socianu)