STIRI Editoriale 6 ani, o veșnicie!

Iarba stadionului Oţelul, casa unde am cunoscut gloriaIarba stadionului Oţelul, casa unde am cunoscut gloria15 mai 2011 ora 21:55, o explozie de bucurie a cuprins întreg oraşul Galaţi, aşa cum nu se mai văzuse până atunci şi cum nu se va mai vedea multă vreme de acum încolo.

Astăzi, la aceeaşi oră 21:55, se împlinesc 6 ani de la cea mai mare performanță a fotbalului gălățean, câștigarea titlului de către Oțelul. Sunt numai 6 ani de la acele momente de maximă bucurie dar 6 ani care par o veșnicie, dacă ne raportăm la situația actuală. A fost un moment unic si dificil de repetat în istoria orașului Galați. Pe 15 mai 2011 Oțelul învingea contracandidata la titlu din Timișoara și își asigura matematic locul 1 cu o etapă înainte de finalul sezonului. A fost un final entuziasmant al unui drum plin de peripeții, cu bune și cu rele deopotrivă. 

Acel final de sezon, scos parcă dintr-un scenariu de la Hollywood, care a cuprins victorii dramatice la Cluj sau Chiajna, ne-a pus față-n față cu rivala de pe locul 2 din Timișoara. Stadionul Oțelul a fost gazda marii finale, dar numai 13000 de spectatori au reușit să se îngrămădească în tribune, deși ar fi existat cereri pentru 40000 de bilete. Egalul prelungea deznodământul până în ultima etapă, victoria oaspeților le dădea lor prima șansă la titlu, în timp ce victoria Oțelului ne asigura matematic trofeul. Împinși de la spate de public, oțelarii au depășit toate obstacolele, printre care trebuie menționați nu doar adversarii îmbrăcați în violet ci și centralul(care a închis ochii la un penalti și două faulturi de roșu comise de oaspeți) și suporterii timișoreni care au rupt cablurile de la tabelă, sperând ca partida să fie câștigată de ei la masa verde. 
Din fericire a fost 2-1, cu golul victoriei marcat spre final de rezerva Pena, așa cum îi stă bine oricărui erou, un rezultat care ne-a dus la extaz, întregul oraș ieșind pe străzi pentru a sărbători acea noapte magică de mai, ce va rămâne în veci întipărită în amintirile noastre. O poză, o bucată mică din iarba pe care am devenit campioni şi alte marunţişuri, toate trofeele amintirii acelei nopţi.
6 ani, 20 de milioane de euro si 39000 de suporteri dați cu Vanish mai târziu, puținii dar loialii suporteri rămași încearcă să reclădească Oțelul de altă dată prin propriile puteri. Alături de ei se mai află doar Silviu Ilie,activ pe teren şi căpitan de echipă, iar printre membrii socios Cristian “Kamikaze” Sîrghi şi Ionuţ Neagu. Poate părea puţin dar este un început.
Știind că istoria are o anumită ciclicitate, conștienți că cine o uită o va repeta, suporterii continuă munca începută acum un an, mereu cu gândul la acea seară magică de mai de acum o veșnicie, in speranța că vremurile acelea vor reveni cândva și pe la noi.
Comentarii   
  •  
  •  

#1 Johnny8 » 16-05-2017 02:53

O amintire foarte frumoasa pentru noi toti! Forza Otelul.
+2

Johnny8

  •  
  •  

#2 viorel21 » 16-05-2017 19:42

Va salut. In ultima vreme am cam pierdut contactul cu noutatile din jurul echipei. Eram curios daca s-a aflat pana la urma cine a a cumparat palmaresul. Multam.
+1

viorel21

  •  
  •  

#3 Bada » 16-05-2017 19:56

Nu s-a aflat nimic deocamdata. Se contureaza tot mai clar imaginea de cacialma despre care s-a vorbit la momentul respectiv. S-au depus actele pentru marca si din partea societatii falimentare(nu se stie exact in numele cui) si din partea noastra. Am inteles ca ar fi o procedura care dureaza cateva luni. Cu siguranta cand se va afla ceva nou se va anunta pe toate caile posibile.
+1

Bada

  •  
  •  

#4 geo007ro » 21-05-2017 11:47

Problema mea si in acelasi timp nemultumirea nu e palmaresul, ci trofeele. Alea reprezinta Otelul. Trofeele si suporterii. Cine are trofeele. Pentru ele trebuia luptat.
+1

geo007ro

Login sau crează cont pentru a comenta              |