STIRI Liga 2 CÂND CADE CORTINA

Sefer plange pentru Otelul (FOTO Sorin Pana)Sefer plange pentru Otelul (FOTO Sorin Pana)Oţelul Galaţi - Rapid Bucureşti 0-3(0-2)
Ciclicitatea istoriei se confirmă, fără dubii, şi în fotbal. La 34 de ani de la prima partidă disputată de Oţelul pe stadionul omonim, 30 martie 1982, echipa noastră a disputat ultima partidă a sezonului, posibil chiar a istoriei sale, tot împotriva Rapidului. Datele problemei fiind cu totul altele, potrivnice clubului nostru, nici desfăşurarea confruntării şi nici rezultatul nu puteau fi identice.


Atmosfera frumoasă, 3000 de spectatori asistând la meci, record pentru acest sezon si mai mult decât speră multe echipe de primă ligă, a demonstrat încă o dată, dacă mai era nevoie, că Oţelul rămâne în sufletul gălăţenilor. Trei mii de suporteri şi un derby cu Rapidul, în nocturnă, cadoul perfect pentru nişte copii care au făcut tot posibilul să ţină Oţelul în viaţă.
De departe cea mai buna echipă, într-o serie foarte slabă, Rapidul, susţinută de un stol de vreo 150 de rapidişti, şi-a asigurat victoria încă din prima parte. Oaspeţii au deschis scorul în minutul 12, atunci când Ganea a trimis în poarta goală, după o ciocnire între Ştefan Bordieanu şi Robert Ciurea, exact ca la meciul cu Berceniul.
Portarul nostru şi-a răscumpărat greşeala parând două mingi grele, în timp ce Antonio Sefer, cel mai tânăr jucător de pe teren, a trimis foarte bine, de la 30 de metri, însă Drăghia a prins mingea(35’). Părea că acesta va fi scorul pauzei, însă Ganea a realizat dubla, cu un şut din careu, după ce s-a ajutat şi de mână la preluare(44’).
Partea secundă a fost mai echilibrată, juniorii Oţelului reuşind câteva incursiuni spectaculoase. Din păcate, cei care au marcat au fost tot oaspeţii, Morar trimiţând aproape de vinclu, dintr-o lovitură liberă de la 25 de metri(60’).
Chiar dacă înfrângerea nu a fost nici catastrofală şi nici neaşteptată, amarul ei putea fi îndulcit în minutul 76, atunci când centralul a dictat lovitură de pedeapsă, după un henţ al rapidiştilor. A executat căpitanul Ciurea, cel care şi obţinuse penalty-ul, însă acesta a încercat o scăriţă, care s-a dus peste poartă, spre dezamăgirea “oţelarilor” din tribune.
Chiar şi aşa, micii roş-alb-albaştri au părăsit terenul în aplauzele spectatorilor. Chiar dacă nu au reuşit imposibilul, dăruirea de care au dat dovadă îi onorează atât pe ei cât şi pe noi, cei care am susţinut Oţelul până la capăt. Cu soarta pecetluită încă de acum câţiva ani, resemnaţi că sunt şanse mici să ne mai revenim, dar cu speranţa ca vom putea reconstrui, aşa cum a făcut-o în repetate rânduri părintele Oţelului, Puiu Vasilache, cortina cade peste scena Stadionului Oţelul, poate pentru totdeauna. Însă, amintirile pieselor văzute, magia clipelor petrecute alături de actorii care au îmbrăcat tricoul roş-alb-albastru, nu vor fi şterse din memorie niciodată! Mulţumim Oţelule!

Oţelul: Şt.Bordieanu - R.Oprea, Iorguş, Cl.Maftei, Ciurea (89’ Anghele) -  Chiriac, I.Codreanu - Sefer (86’ Petică), Istrate, Fl.Toma (58’ A.Bordieanu) - Perju.

Comentarii   
  •  
  •  

#1 Aruon » 27-03-2016 23:18

Otelul va ramane in amintirile noastre,in inimile noastre,deci nu va muri chiar daca se va desfiinta.
Otelul va exista,prin noi,cei care am tinut cu aceasta echipa frumoasa.:)
Dar eu sper sa jucam si in liga 3..:) Mai bine sa jucam cu Liestiul meciuri decat deloc..
Oricum e TRIST.

Aruon

  •  
  •  

#2 Mylky » 28-03-2016 10:10

Iata de ce a fost mult mai bine, mai apreciat de suporteri ca am jucat in teren cu copiii Otelului si nu cu fel si fel de mercenari. Pentru ca cei crescuti in spiritul Otelului varsa lacrimi de durere cand clubul este in suferinta. Sunt sigur ca suporterii, adevaratii suporteri ai Otelului apreciaza tot ce au facut acesti copii si ii vor sustine chiar si in liga 3 daca clubul va fi lasat sa existe chiar si in esalonul inferior. Sa nu planga acesti copii pentru ca noi suntem mandri de ei fiindca nu s-au dat deoparte chiar daca toate pronosticurile erau impotriva, in defavoarea lor.

Sa fie mandri Sefer & Co. fiindca noi apreciem toata lupta lor, chiar daca rezultatul de final nu a fost cel dorit, cel visat de toata suflarea otelara. Eu unul desi imi era previzibil ca sansele erau minime de salvare de la retrogradare tot ce imi doream si imi doresc este ca acest club sa continue sa existe chiar si in liga 3. Suporterii adevarati vor fi chiar si acolo alaturi de acest club.

Mylky

  •  
  •  

#3 Ciprica » 28-03-2016 10:26

Toata lumea apreciaza efortul lor. Pentru ca au tras cu dintii pentru a scoate maxim intr-o situatie care in mod evident ii depasea. Si vor avea parte de o sustinere similara sin in Liga a 3-a. Pentru ca, pana la urma, bazele pe care se poate construi sunt solide, baietii pot face fata in liga a 3-a si cu plusul de experienta pot trage la revenirea in Liga a 2-a si, de ce nu, pe termen mai lung, inapoi in Liga 1,

Problema e alta. Copiii astia si-au facut treaba. Acum e treaba altora sa se asigure ca pustii vor avea sansa sa dea tot ce pot si in Liga a 3-a.

Ciprica

  •  
  •  

#4 bogdan64 » 28-03-2016 16:51

Un mare BRAVO pentru devotamentul si daruirea pe care au aratat-o acesti copii! Ii felicit pentru tot ce au facut, pentru toate luptele inegale pe care le-au purtat! Pentru mine ei sunt invingatori si nu invinsi! Chiar daca au pierdut meciurile, plecam de la stadion cu satisfactia ca Otelul a jucat si nu ma mai interesa rezultatul - ma bucuram ca Otelul a jucat frumos. M-am dus la meciurile lor pentru a fi alaturi de ei, chiar daca lupta era inegala si se stia dinainte rezultatul. Ei au tinut Otelul in viata si sper sa o faca si pe mai departe indiferent de Liga in care vom juca! Important este sa fie lasati sa-si faca jocul si sa continue pentru Otelul! Oricum pentru mine Otelul nu a murit, si nu va muri niciodata! Sper ca nea Puiu, de acolo de Sus priveste cu mandrie spre acesti copii - viitorul Otelului si cu manie spre cei care au distrus acesta minunata echipa - OTELUL!

bogdan64

Login sau crează cont pentru a comenta              |