STIRI Editoriale

După mai bine de un an de la protestul suporterilor gălăţeni (21 februarie 2009), în afară de câteva cârpeli pe ici pe colo şi alte câteva declaraţii de rezolvare a problemei sportului, nu s-a schimbat nimic. Echipa rachetă" formată din Fiţa Lovin, poate principala vinovată a măcelului din sportul gălăţean, dom' primar Dumitru Nicolae, care a promis cu foarte multă convingere printre acuzele murdărite de iz politic, îndreptate spre organizatorii mitingului, că până la finalul anului 2009 va fi gata bazinul olimpic, dar şi Baia Comunală, chiar şi Mircea Nicu Toader, parlamentar şi secretar de stat ce a declarat în acea perioadă că se va ocupa personal de problema sportului gălăţean, iar rezultatul întăreşte capacitatea sa de politician şi prefectul Brânzan, preocupat mai mult de imagine şi-a făcut apariţia la miting, aruncând în stânga şi-n dreapta cu vorbe măreţe referitoare la bazele sportive gălăţene.

Greselile se tin in lant la Otelul. Directorul general nu a fost in stare sa rezolve conflictul cu cei doi bulgari, motivand ca odata cu plecarea celor doi, se vor face economii. Cred ca ar fi fost mult mai pretioasa mentinerea lui Jelev, decat cheltuielile din vara pe Marius Matei, Gabriel Siminic sau Gjorgj Mojsov. Se poate observa ca tinta sa nu a fost prelungirea contractelor celor doi bulgari, inca din vara, acesta “asigurandu-si spatele" cu transferul lui Milan Perendija. In cele din urma, Jivko Jelev s-a transferat la Steaua si Otelul isi pateaza oarecum numele in aceasta tranzactie. Revine la Galati Razvan Ochirosii, cel care a dat cu flit echipei fanion din orasul sau natal si a ales calea din Ghencea. Multi spun ca nu ar fi putut refuza, dar, iata, s-a dovedit ca a gresit atunci cand a ales Steaua si, dupa ce s-a plafonat, revine de unde a plecat. Chiar daca va avea evolutii dintre cele mai bune, nu e rezolvat nimic, pentru ca pe langa performanta si bani, mai conteaza onoarea si demnitatea. Oricum, Ochirosii este detinut doar in copropietate, iar cei din Ghencea il pot recupera dupa numai un an.

În partida de la Cluj de sâmbătă după-amiază am trăit o experienţă cum rar mi-a fost dat să simt. Deşi Oţelul conducea cu 1-0, iar adversarii, ultimii clasaţi, jucau cu doi oameni mai puţin, U.Cluj a revenit şi a învins cu 2-1 ! Nici acum nu îmi vine să cred ce s-a întâmplat. Nici acum nu pot să îmi dau seama cum de există asemenea amatori în lotul unei echipe care la începutul campionatului avea pretenţii de cupe europene. Cu jucători cu mentalitate inferioară unui fotbalist obişnuit de Liga 1, Emil Jula, Daniel Stan, Sergiu Costin şi restul au ajuns la contraperformanţa de a asocia numele Oţelului cu penibilul pentru a nenumărata oară în acest sezon .După înfrângerea de la Mioveni se pare că jucătorii echipei Oţelul (nu-i pot numi fotbalişti în asemenea condiţii) nu s-au învăţat minte şi-mi vine în gând următoarea întrebare: Unde se vor opri cu penibilul ?

După cinci partide disputate anul acesta nu numai că gândurile de a prinde Cupa UEFA Intertoto au dispărut, ba chiar se pare că ne aşteaptă vremuri grele, Oţelul fiind prea aproape de “nisipurile mişcătoare”.De la reluarea campionatului, după pauza de iarnă, Oţelul a câştigat enorm prin venirea portarului bulgar Stoian Kolev, în schimb minusurile s-au înmulţit vizibil. Căpitanul Gabriel Paraschiv nu mai reuşeşte să conducă echipa spre victorie, ba mai mult îşi lasă coechipierii în inferioritate numerică de două ori în trei apariţii! La finalizare nu mai există concentrare, jucătorii noştri parcă au uitat să marcheze, reuşind doar de două ori să perforeze poarta adversarilor de până acum, iar ambele goluri marcate de la începutul mini-returului au venit din faze fixe (unul din penalty). Alt lucru de remarcat ar fi  neglijenţa la marcaj, având în vedere că toate golurile încasate până acum au apărut în urma unor faze în care un adversar a scăpat singur cu portarul Kolev.

Deşi jocul echipei nu este tocmai îmbucurător, mai există şi alte probleme legate de culorile Oţelului, cum ar fi calitatea peluzelor. Încă de la început ţin să precizez că nu sunt un expert în ale galeriilor sau a fenomenului ultras, însă este vizibilă scăderea calitaţii Peluzei Nord, în timp ce partea cealaltă de la Sud nu beneficiază de un număr considerabil de componenţi . Poate nu sunt eu îndreptăţit să vorbesc despre asta, dar cred că cineva trebuie să o facă în beneficial spectacolului din peluze. Este clar din start că despărţirea “rebelilor” din Sud de partea nordică a dăunat şi, fără să cunosc motivele, care chiar nu contează pentru mine, cred că ar trebui să fie lăsate în urmă orgoliile dintre componenţii celor două peluze pentru binele lor, deoarece numai împreună pot forma un grup de top în România .

Cu ceva timp în urmă ni s-a adresat, un suporter oţelist din Tecuci, student în Iaşi, imobilizat în scaun cu rotile, care ne-a cerut ajutorul astfel: "Salutare tuturor. Am ales modul ăsta să vă fac cunoscută povestea mea şi sper să mă susţineţi pentru că îmi este foarte greu să vă spun povestea mea. Mă numesc Ovidiu şi sunt din Tecuci. De mic am iubit fotbalul şi familia, dar cel mai mult iubesc echipa OŢELUL şi nimic în viaţă nu mă va face să îmi schimb părerea. Povestea mea spusă mai pe larg o gasiţi aici: Tot ce vreau de la voi, cei care sunteţi din Galaţi este să mă ajutaţi să îmi îndeplinesc un vis. Din păcate, chiar dacă sunt un fan înfocat, boala şi distanţa m-au împiedicat să ajung la un meci al OŢELULUI. Stau etapă de etapă şi sufăr în faţa televizorului alături de echipa mea. Aici unde sunt, mă "lupt" printre străini cu suporteri care habar nu au ce înseamnă fotbalul. Aşa au auzit ei de mici de la televizor că Steaua, Dinamo sau Rapid sunt echipele bune. Pe mine nu m-au interesat niciodată şi pentru mine sunt nule. De aceea aş vrea, dacă poate cineva dintre voi să îmi facă rost de un tricou oficial al clubului cu nr. 14 pe spate sau orice, măcar un fular pe care să îl pun la gât ori de câte ori Oţelul joacă. Mai mult mi-aş dori un tricou, am încercat să mi-l cumpăr, dar ajung foarte rar în Galaţi şi din păcate clubul nu are un magazin oficial şi nu am reuşit să găsesc niciunde. Sper ca voi care sunteţi suporteri înfocaţi să reuşiţi să mă ajutaţi dacă timpul vă permite. FORZA OŢELUL!!!"

Etapa trecută, Oţelul a întâlnit pe Unirea Urziceni, meci câştigat de ai noştri cu scorul de 3-2, de menţionat fiind faptul că managerul general al echipei oaspete este fostul oficial de la Dunăre, Mihai Stoica (ultima oară când îi mai scriu sau pronunţ numele complet!). Acest personaj şi-a făcut apariţia pe gazon în drumul său către banca de rezerve într-un cor de huiduieli, fluierături şi înjurături (binemeritate de altfel), deşi acesta se aştepta poate la aplauze, poate chiar la niscaiva medalii de decoraţie, declarând la final: "Sunt dezgustat de public şi e ultima oară când vin la Galaţi cu plăcere." MM se laudă cu performanţele avute la Oţelul în perioada 1991-2002, deşi până în 1998 a fost doar adjunct al actualului director general Marius Stan. E adevărat că echipa noastră a atins la acea vreme performanţe notabile (fără să fie însă neapărat meritul lui Mimi), ajungând de două ori consecutiv în Cupa UEFA şi totodată luptându-se la titlu în campionat.

Când zic "conducere" nu mă refer strict la oamenii care conduc frâiele acestei echipe în acest moment, ci mă refer la acţiunea în sine de a conduce clubul. Încep prin a spune ceva stupefiant, lucru auzit din gura primarului Dumitru Nicolae şi anume: "Turnicheţii se pot monta, nu îi împiedică nimic, iar autorizaţia pentru această lucrare a fost acordată". Şi atunci apare întrebarea suporterului de rand: de ce nu se munceşte la montarea acestui sistem? Răspunsul este relativ simplu… se va ajunge la situaţia ca Oţelul să joace un meci fără suporteri, iar apoi Marius Stan şi Dumitru Nicolae îşi vor arunca vina unul altuia, fiecare încercând să-l pună într-o lumina proastă în faţă suporterului pe celălalt.

Într-o după-amiază ce se anunţa liniştită, jucătorii Oţelului şi-au dat aramă pe faţă şi i-au făcut de râs pe suporterii roş-alb-albaştrii, tratând meciul de ieri cu o nesimţire crasă şi pierzând lamentabil un meci ce-l credeau de dinainte câştigat, împotriva unei echipe ce acumulase 3 puncte în 19 etape şi marcase de doar 6 ori! Există ca în orice grădină şi uscături care trebuiesc îndepărtate cu prima ocazie… Câte greşeli trebuie să mai comită Costin? Câte minute trebuie să mai bifeze Elek pentru a se lămuri că e un jucător de nivelul Ligii a 3-a? Cât trebuie să greşească S.Ilie pentru a dovedi că locul sau e de la mijloc în sus? Câte umilinţe trebuie să mai îndure suporterii Oţelului? Pe când o schimbare de mentalitate?

Există în presa centrală o adversitate împotriva unei echipe frumoase, de provincie şi acest lucru îşi face simţit prezenţa imediat după un rezultat bun al acesteia. Deja, într-o pseudo-publicaţie, au apărut "măsurile de criză" adoptate de clubul nostru, relatate de un "jurnalist" plin de “deontologie” la gură. Acesta încearcă într-un articol din ziarul Prosport o creionare umoristică a situaţiei de la Oţelul, dar când n-ai umor e greu să-ţi iasă, mai ales din prima, aşa că sunt convins că la următoarea victorie a echipei noastre îşi va mai încerca norocul. Articolul este penibil şi este păcat pentru că o publicaţie care face parte dintr-un trust cu pretenţii se pretează la astfel de jocuri puerile. Încă din start se greşeşte pentru că Oţelul Galaţi încă plăteşte contractele unui Ioviţă, Nikolic şi chiar al lui Vitaici, care a rămas la prima echipă! Într-un campionat în care străinii fac legea ca număr, Oţelul Galaţi este unul dintre puţinele cluburi care îşi promovează juniorii înainte de a apela la vorbitorii de altă limbă, dar se pare că acest lucru este interpretat greşit şi pus într-un con de umbră.

Mai multe articole..

Pagina 11 din 13

11
Login sau crează cont pentru a comenta              |