Vorbele lui Nicolae Steinhardt, transformate în mesaj de luptă de către suporterii gălățeni la meciul cu Steaua de acum doi ani (1-1, cu gol marcat de “Kamikaze” Sîrghi la ultima fază), cer să fie băgate în seamă mai mult ca niciodată. Clubul nostru este într-o situație cel puțin la fel de periculoasă ca acum mai mult de 3 decenii, când “Puiu” Vasilache lupta din răsputeri să păstreze spiritul Oțelului în viață! Ce am înțeles noi, cei ce ne erijăm în urmașii săi din tot zbuciumul părintelui Oțelului?

Articolul următor e o adaptare după un articol apărut în presa internațională cu privire la situația echipei Borussia Dortmund. Fără a afișa articolul original, trebuie menționat că modificările sunt minore și reprezintă în proporție covârșitoare doar schimbarea unor denumiri. Situația Oțelului este foarte similară cu cea a arhicunoscutei Borussia neluând în considerare eventualitatea falimentului. Oțelul respiră, la nivel mai restrâns, același aer cu o altă mare echipă. Concluziile le va trage fiecare...

Oţelul se află în poate cel mai greu moment al istoriei sale, echipa noastră fiind ameninţată cu extincţia. Cu toate că este penultima în clasament, suporterii adevăraţi nu au abandonat formaţia roş-alb-albastră. Nu toţi, cel puţin...

Luptăm şi murim... Luptăm sau murim... Luptăm şi câştigăm! Încerc să-mi aduc aminte câteva versuri...
Să intrăm virtual în vestiarul fotbaliştilor şi să facem ceea ce au făcut înaintea noastră Costică Rădulescu, “Părintele” Sdrobiş, Nae Burcea, Vasile Simionaş, Valentin Ştefan, Viorel Tănase, Petre Grigoraş, Gabriel Paraschiv, Dorinel Munteanu sau Ewald Lienen. Azi, noi, suporterii, vom ţine un discurs celor 11 jucători şi celor 7 rezerve care ne vor reprezenta mâine la Chiajna. Şi nu numai lor, ci şi staff-ului tehnic, administrativ sau suporterilor...

Înainte de meciul cu Dinamo am simţit foarte mult optimism în sufletele oţelarilor, de la jucători până la suporteri, şi recunosc că mi s-a făcut teamă pentru acest debut de retur. Am spus atunci un singur lucru: să nu facem niciodată o dramă dacă pierdem cu Dinamo... Nu cu bucureştenii ne batem noi la retrogradare! Cu adevărat tragedie va fi dacă nu baţi la Chiajna, pe Concordia.

Mâine începe cel mai greu retur din istoria clubului nostru drag. Nu numai că retrogradarea e mai aproape ca oricând, șase echipe picând la finalul sezonului, însă tocmai existența Otelului este amenințată! În astfel de condiții ce facem NOI?

Recent am intrat în posesia unei informaţii conform căreia clubul Oţelul a vândut doar 160 de abonamente pentru returul sezonului 2014-2015, unul de totul sau nimic pentru formaţia fanion a oraşului Galaţi. 160 de abonaţi ar însemna mult doar pentru echipe precum Concordia Chiajna, Viitorul Constanţa, Gaz Metan Mediaş sau Ceahlăul Piatra Neamţ… În schimb, pentru un club ai cărui suporteri au purtat echipa pe braţe spre marile victorii sau au salvat-o din ghearele retrogradării e infim!

Domnul Vlad Alexandru Răpişcă, administrator special al FC Oţelul de aproximativ jumătate de an, numit în funcţie de către Dan Grigore Adamescu, a lansat acuze, pe care eu le consider absurde, asupra subsemnatului. Practic, orice om întreg la minte ar fi asistat la conferinţa de presă de ieri, şi-ar fi dat seama că domnul Vlad Răpişcă a greşit. Vă explic totul în rândurile următoare.

Fotbalul gălăţean a cunoscut în ultima vreme un declin fără margini. După ce Dunărea Galaţi, echipă de tradiţie a Ligii a II-a, a fost lăsată de Primărie să-şi dea obştescul sfârşit vara trecută, iată că veştile proaste continuă. Odată cu ştirea că Dan Grigore Adamescu a primit peste 4 ani de puşcărie cu executare, decăderea Oţelului de când acesta e sub controlul TNG continuă!

Timpul este scurt și ne presează. Iar suporterii sunt săturați de vorbe. Pentru că, după ce acordurile imnului Ligii Campionilor s-au stins, au rămas vorbele. Multe. Amețitoare. Și fără rost și fără sens.