STIRI File de poveste

Valentin Stefan marcand in poarta BacauluiImpresionat de numărul mare de like-uri primite la o poză postată de către pagina de Facebook a Dunării Bătrâne, fotografie în care era reprezentat făcând ceea ce ştia mai bine, să şuteze la poartă, legendarul Valentin Ştefan a lăsat un comentariu de apreciere pentru suporterii cunoscători ai Oţelului. Fostul mare căpitan roş-alb-albastru se bucură pentru că vede că cea mai galonată echipă din istoria oraşului Galaţi încă mai are o mulţime de fani şi i-a lăudat pe aceştia pentru respectul pe care-l arată atât pentru trecut, cât şi pentru prezent.

Sergiu Costin a facut onorurileAstăzi se împlinesc 4 ani de când Oţelul a reuşit să înhaţe al doilea trofeu intern şi anume Supercupa României. Pe 17 iulie 2011, la Piatra Neamţ, echipa noastră (pe atunci campioana en-titre) întâlnea câştigătoarea Cupei, Steaua.
Cu peste 2000 de gălăţeni în peluză(!), Oţelul câştiga partida de o manieră entuziasmantă, după un meci în care toată lumea a recunoscut că a existat o singură formaţie pe teren. Golul victoriei a fost marcat de Laurenţiu Buş în minutul 14, după o acţiune personală a acestuia de toată frumuseţea.

Mesaj pentru Otelul Old-BoysO parte din cele 50 de legende al Oțelului s-au reunit la Buzău, cu prilejul unui eveniment caritabil. Despre competiţia amicală a vorbit la Lider Sportiv, de la Radio Pro FM Lider FM, Marius Cosoreanu, unul dintre organizatorii evenimentului.  

Valentin Stefan - unul dintre cei mai mari capitani din istoria OteluluiFostul căpitan de legendă al Oţelului, Valentin Ştefan, ne-a obişnuit în ultima vreme cu mesajele tranşante pe pagina sa personală de Facebook. Eroul roş-alb-albastru din anii ‘90 a explicat că Oţelul nu a murit încă şi din acest motiv nimeni, dar absolut nimeni, nu poate copia această echipă şi rezultatele ei măreţe. Vali Ştefan crede că Oţelul Galaţi, clubul care deţine palmaresul, culorile şi numele de legendă, al formaţiei fanion a oraşului nostru nu poate fi înlocuit. El a comparat suporterii şi echipa noastră de suflet cu o mare familie, din care spune că este tare mândru să facă parte până la moarte!

Iulian ArhireLa Cupa Oţelarilor, fostul jucător roş-alb-albastru, Iulian “Max” Arhire, care a evoluat la Oţelul Old-Boys, alături de care a câştigat competiţia, a declarat că echipa noastră nu va muri niciodată, cel puţin în sufletul fostelor glorii sau al suporterilor. El a explicat că încă mai speră ca autorităţile locale sau cei de la TNG, care deţin clubul acum, vor găsi o metodă să salveze Oţelul. Fiind în asentimentul suporterilor, Arhire a explicat că nici măcar nu mai înţelege ce se întâmplă în fotbalul gălăţean de o bună perioadă de timp.

Bannerul-diagrama realizat de suporteriLa Cupa Oţelarilor, Peluza Sud Galaţi a realizat un grafic de excepţie pe pânză, trecând prin toată istoria tulburată a Oţelului şi prezentând în ani decăderile şi urcuşurile echipei din 1964 şi până în 2015. Conform bannerului-diagramă, anul acesta a fost considerat cel mai rău pentru echipă, linia coborând vertiginos spre zero, iar mesajul a fost unul sugestiv: “Mai rău de atât nu se poate / Cu Oţelul până la moarte”, completat de o săgeată în sus, semn elocvent că e momentul ca Oţelul să o ia de la capăt şi să ajungă din nou, în anii care vin, acolo unde îi este locul.
De la această idee, Dunărea Bătrână vă prezintă astăzi ce s-a întâmplat mai exact în anii trecuţi pe bannerul respectiv. Cu roşu avem momentele plăcute, cu negru pe cele grele, iar cu albastru momentele neutre. N-ar fi rău ca la secţiunea de comentarii, fiecare suporter oţelar să povestească care a fost cel mai frumos moment pentru el din istoria echipei şi care cel mai dificil.

15 Mai - Sarbatoarea otelarilorAcum patru ani, noi, cei cu sânge roș-alb-albastru, trăiam cele mai frumoase momente posibile. Emoțiile și clipele de fericire trăite atunci nu vor putea fi niciodată explicate în cuvinte. Mingea degajată spre cer de Sergiu Costin, apoi fluierul de final al arbitruluia şi brusc lacrimi de fericire pe obrajii tuturor! Bătrâni și tineri, femei și bărbați, prieteni de o viață sau pur și simplu necunoscuți, cu toții ne-am luat în brațe și ne-am pupat atunci!

Casa noastraStadionul “Oţelul”, terenul de luptă unde a avut loc cea mai mare performanţă a sportului gălăţean, a fost deschis oficial spectatorilor pe 30 martie 1982, cu o partidă de verificare de gală în care Oţelul (Divizia C) întâlnea pe Rapid Bucureşti (Divizia A).
Construcţia arenei începuse în 1979, preşedintele Puiu Vasilache implicându-se direct în crearea unei “case” pentru Oţelul. Aşa cum echipa a fost mai mereu legată de Combinat, nici povestea stadionului nu putea fi altfel, peste 10.000 de muncitori de pe platforma siderurgică participând activ la construcţie!

Mihai GuritaMihai Guriţă a acordat un interviu Gazetei Sporturilor în care a vorbit în special despre perioada petrecută la Galaţi între 1998 şi 2003. “Motoreta” a explicat cum i-a făcut să se retragă pe Gică Popescu şi Marius Lăcătuş, ce şi-a zis când a intrat în vestiarul Oţelului, care a fost cea mai bună generaţie a formaţiei gălăţene, ce tip de antrenor şi-ar dori să fie sau “problemele” cu alcoolul.

Nae BurceaNae Burcea, cel despre care mulţi spun că a fost cel mai bun fotbalist pe care l-a avut Oţelul, ar fi împlinit astăzi 60 de ani, dacă nu ar fi trecut în nefiinţă. La sfârşitul anului 2014, când Oţelul a împlinit 50 de ani de la înfiinţare, Nae Burcea a fost premiat post-mortem de către Dunărea Bătrână, prin intermediul soţiei sale. El a fost aclamat de suporterii prezenţi la eveniment şi trecut în lista celor 50 de legende ale clubului roş-alb-albastru. Dumnezeu să-l odihnească în pace! Mai jos puteţi citi legenda lui Nae Burcea...

Mai multe articole..

Pagina 3 din 13

3
Login sau crează cont pentru a comenta              |