50 de ani/50 de legende: Cristian Munteanu

Cristi Munteanu - unul din cei mai buni portari din istoria OteluluiClubul nostru a împlinit 50 de ani de istorie, iar Dunărea Bătrână sărbătoreşte acest număr jubiliar printr-o serie de articole dedicate celor 50 de legende ale Oțelului, alese de noi şi prezentate într-o ordine aleatorie. Cum nu există o dată exactă de fondare a clubului, iar sigla şi actele oficiale ale FC Oţelul indică doar anul 1964, suporterii au privilegiul de a se bucura pe tot parcursul anului 2014, aşa că în fiecare săptămână vom prezenta un nou om care a ridicat numele formaţiei noastre la rang de mare echipă. Continuăm astăzi cu unul dintre cei mai apreciați portari din istoria clubului, cel care a rămas în memoria suporterilor gălățeni cu formula inedită de matematică: Lobonț + Stelea = Munteanu.
Returul de campionat din ediția 2001-2002 a rămas în memoria suporterilor ca fiind o perioadă de vis, iar dacă nu era cooperativa în floare la acel moment, cu siguranță am fi vorbit despre o performanță extrem de importantă dn istoria Oțelului. Unul dintre oamenii decisivi din acea echipă condusă de Marius Lăcătuș era chiar portarul Cristi Munteanu, devenit la acel moment cel mai bun din România, selecționat la echipa națională și considerat cel mai bun goalkeeper din istoria Oțelului!
Cristian Munteanu, născut la Isaccea (județul Tulcea), la 10 noiembrie 1974, și-a început cariera la Farul Constanța. Timp de cinci sezoane a fost goalkeeperul de bază al constănțenilor, reușind și recordul de meciuri fără gol primit în Liga I. La Farul, Cristi Munteanu a legat la rând zece partide fără gol primit, iar în cea de-a 11-a a primit gol doar din penalti. În 1997 a făcut pasul către Dinamo, dar n-apucă să joace decât două meciuri. A urmat o perioadă bună de două sezoane la FC Național, unde a bifat 48 de partide. Apoi, la sugestia impresarului său, Ioan Becali, a ales o destinație mai puțin dorită la acel moment, Oțelul. După trei ani de București, cel poreclit “Babicu” nu dorea să revină în Provincie.
„MM Stoica a tras mult de mine să vin la Galaţi, eu nu voiam. Giovani a fost decisiv, mi-a zis că garantează el ca să vin aici. M-au adus la stadion, apoi MM mi-a dat un Cielo să mă plimb prin oraş. Am mers eu cu maşina cât am mers, apoi m-am rătăcit, nu ştiam pe unde sunt. Ţin minte că m-am oprit pe la Elice, nu ştiam să mai ies de acolo, m-am aşezat pe bordură şi-mi venea să plâng. Îmi ziceam într-una „În ce m-am băgat aici!?”. Nu mai voiam să stau deloc şi până la urmă s-a dovedit că a fost cea mai frumoasă perioadă din carieră. Am avut mari regrete mai târziu că am plecat”, a povestit Munteanu.

“La Oțelul, cele mai frumoase momente din carieră”
De fiecare dată când are ocazia, Munteanu spune despre perioada sa la Oțelul că a fost cea mai frumoasă din carieră. A pus umărul la salvarea de la retrogradare a echipei în primul an, iar în cel de-al doilea s-a luptat pentru un loc de cupă europeană până în ultima etapă.
„N-am început prea bine sezonul, eram jos în clasament, apoi a venit Lăcătuş antrenor. După o serie fantastică de victorii am ajuns în faţă şi ne-am bătut până în ultima clipă pentru cupele europene. În ultima etapă, la Rapid, a fost japcă. Am deschis scorul, apoi ne-au egalat dintr-un penalti inventat. Au dat golul de 2-1 foarte târziu, dar a fost o manieră cum rar am văzut”, a spus Babicu.
Cu toate că a avut o carieră de aproape 20 de ani la nivel înalt, Munteanu se simte legat de Galați și perioada petrecută la Oțelul.
„Cel mai frumos moment al carierei a fost la ultimul meci jucat acasă pentru Oţelul. Toţi îmi strigau numele şi mă aplaudau. După meci, când am ieşit de la vestiare, în jur de 5.000 de oameni au blocat tot drumul, erau şi pe linia de tramvai. Un domn cu copilul său plângeau chiar în faţa mea ca să nu plec, atunci am început şi eu să plâng, a fost cel mai emoţionant moment din carieră”, a spus Munteanu. În acea perioadă a apărut și bannerul suporterilor pe care era scris Lobonț + Stelea = Munteanu.
Cu toate că n-a stat foarte mult la Galați, Munteanu a fost considerat încă din acel moment ca fiind cel mai bun portar din istoria Oțelului.
„S-a supărat Relu Călugăru, care îmi era antrenor, că am fost ales cel mai bun portar în detrimentul său, dar el a avut ghinion că n-a fost şi la naţională. Călugăru mi-a relansat cariera. Eram coleric, iar el m-a învăţat să am echilibru. Îi mulţumesc public pentru asta. Venisem la Oţelul după ce jucasem mai puţin o vreme, iar în al doilea an eram cel mai bun portar din ţară şi pe locul doi în topul fotbaliştilor din Divizia A. Aşa am prins şi Naţionala”, a spus Munteanu, cel care a deținut și un record de peste 400 de minute la rând fără gol primit în poarta Oțelului.

A refuzat să joace la Steaua
De la Oțelul a fost cumpărat din nou de Dinamo, de la care a plecat la FC Național după numai un sezon. A revenit la Dinamo și a trecut și prin Cipru la AEK Larnaka. A fost dorit insistent de Steaua, dar a refuzat să joace pentru echipa la care ajunsese manager Mihai Stoica, fostul conducător de la Oțelul din perioada în care Munteanu a apărat pentru gruparea roș-alb-albastră. După mai multe perioade de du-te–vino între Dinamo și FC Național (devenit Progresul), la ultima fiind și manager, Munteanu a mai jucat în Liga I la CS Otopeni și Astra Ploiești. Și-a închieat cariera la Dinamo, fără să mai reușească să revină în locul în care s-a simțit cel mai bine, la Galați, conform spuselor sale. Babicu a fost aproape de o revenire la Oțelul, dar Petre Grigoraș, antrenorul de atunci, s-a opus venirii sale. După ce s-a retras din fotbal, Munteanu a fost invitat permanent la Sport.ro, postură în care s-a descurcat foarte bine. Acum, noua sa pasiune este designul vestimentar, având un magazin de haine deschis în Galați, locul în care s-a stabilit alături de logodnica sa, în Galeriile Real, care se vor preschimba în Auchan.
Altfel, Munteanu ne-a spus despre loviturile de la 11 metri că sunt loterie pentru orice portar și că cel mai important lucru pentru un goalkeeper este încrederea în forțele proprii.