STIRI File de poveste 50 de ani/50 de legende: „Nu vă fie frică, apără Stelică!”

Stelian BordeianuStelian BordeianuClubul nostru a împlinit 50 de ani de istorie, iar Dunărea Bătrână sărbătoreşte acest număr jubiliar printr-o serie de articole dedicate celor 50 de legende ale Oțelului, alese de noi şi prezentate într-o ordine aleatorie. Cum nu există o dată exactă de fondare a clubului, iar sigla şi actele oficiale ale FC Oţelul Galaţi indică doar anul 1964, suporterii au privilegiul de a se bucura pe tot parcursul anului 2014, aşa că în fiecare săptămână vom prezenta un nou om care a ridicat numele formaţiei noastre la rang de mare echipă. A venit rândul lui Stelian Bordeianu, unul dintre portarii de legendă ai clubului, pentru care s-a inventat strigătul galeriei: „Nu vă fie frică, apără Stelică!”, în anii ’90.


A început ca atacant
Stelian Bordeianu s-a născut pe 15 septembrie 1968 la Petricani. Fotbalul l-a început la Liceul cu Program Sportiv din Bacău, la vârsta de 12 ani. „Prima dată am început ca atacant şi pot să spun că nu mă descurcam rău. Doar că pe la 14 ani am intrat în poartă la un antrenament şi de atunci nu m-a mai scos nimeni de acolo”, ne-a povestit Stelică Bordeianu.
Când a venit momentul pentru efectuarea stagiului militar, Bordeianu n-a lăsat deoparte fotbalul şi a apărat un an poarta celor de la Textila Buhuşi. După armată a trecut la Cetatea Tg. Neamţ, pentru care a evoluat în trei sezoane. Acolo s-a făcut remarcat şi transferat de către Politehnica Iaşi, formaţie aflată în liga secundă.

La primul sezon în Divizia A a fost ales cel mai bun portar
Două sezoane de excepţie făcute în poarta celor de la Politehnica Iaşi l-au adus în atenţia cluburilor mari din Divizia A. Dinamo l-a transferat în 1994, dar după un tur de campionat în care Bordeianu n-a avut loc să se afirme, fiind considerat de către antrenor a treia variantă după Prunea şi Tene, a plecat. Deranjat de faptul că nu i s-a dat şansa să se afirme, Bordeianu şi-a căutat echipă şi a fost împrumutat la FC Braşov. Goalkeeperul a debutat în poarta Braşovului la un meci cu Ceahlăul, scor 1-1, iar după acel retur a fost ales cel mai bun portar din Divizia A, fiind cel care a ţinut echipa braşoveană pe linia de plutire. Evoluţiile foarte bune de la Braşov l-au readus la Dinamo, dar din nou echipa bucureşteană nu i-a dat nicio şansă lui Bordeianu. A urmat un nou împrumut, de această dată la Oţelul Galaţi.
„Am apărat bine la Iaşi, apoi m-a luat Dinamo. Era o concurenţă mare şi m-am dus la Braşov să joc. Am fost ales cel mai bun portar al campionatului şi Dinamo m-a chemat înapoi, dar iar nu mi-au dat nicio şansă să joc acolo. Am fost căutat de la Galaţi de către Vasile Simionaş, antrenorul care mă ştia bine de la Iaşi, şi preşedintele Marius Stan. M-am decis să mă duc, fără să mă mai gândesc la plecare.”

Ales cel mai bun portar din Divizia A şi de la Oţelul
Bordeianu a apărat în 13 partide poarta Oţelului în returul 95-96 şi s-a descurcat de minune. Dinamo l-a căutat din nou şi a dorit să-l readucă. Sătul de clubul bucureştean, Bordeianu a refuzat şi a dorit să rămână la Galaţi. Astfel, a apărut o suspendare a sa de trei luni, după care a putut semna cu Oţelul. A devenit titular de drept, cu 26 de meciuri bifate. A primit din nou titlul de cel mai bun portar din Divizia A, a doua oară, de această dată în culorile Oţelului.

„Nu vă fie frică, apără Stelică!”
Ediţia 96-97 a fost decisivă în cariera lui Bordeianu. Într-un meci disputat de gălăţeni acasă cu Ceahlăul, în care Oţelul conducea cu 2-1, cu doar cinci minute înainte de finalul jocului arbitrul Zotta a dictat penalti pentru oaspeţi. A fost momentul în care 10.000 de oameni au început să scandeze „Nu vă fie frică, apără Stelică!”, devenit apoi un hit la meciurile cu Bordeianu în poartă. Stelică s-a conformat scandărilor şi a scos penaltiul!
„A fost poate cel mai frumos moment din carieră. Era extrem de impresionant să vezi că un stadion întreg scandează aşa ceva. Mereu am fost mobilizat la maximum la meciurile disputate acasă tocmai pentru că aveam stadionul plin. La meciul cu Ceahlăul eram într-o perioadă foarte bună a carierei şi chiar aveam încredere că pot apăra acel penalti. Publicul s-a bucurat mai ceva ca la un gol”, ne-a spus Stelică, despre momentul memorabil.

Om de bază în „Generaţia UEFA”
Stelian Bordeianu a rămas la Oţelul până în sezonul 2000-2001, timp în care a prins şi perioada meciurilor din Cupa UEFA. A fost de fapt unul dintre oamenii de bază ai echipei de atunci.  „Faptul că ne-am calificat de două ori la rând în Cupa UEFA în acele timpuri era ceva de neimaginat, pentru un club de provincie. Prima experienţă a fost mai puţin plăcută, acel 4-2 cu HIT Gorica, când meritam să ne calificăm dupa joc. În al doilea an am reuşit să mergem mai departe un tur după ce am trecut de Sloga Jugomagant. Au fost mai multe meciuri frumoase pe care le-am petrecut la Oţelul, nu doar cele europene. Mi-aduc aminte cu plăcere de un 3-1 acasă cu Dinamo, de 3-1 la FC Naţional, ori de celebra victorie, 1-0, contra Rapidului cu golul lui Pelin”.
Stelică al Oţelului a spus că toată perioada petrecută la Oţelul, pusă cap la cap, a fost minunată, fără să regrete nimic de atunci.

Retragere devreme, revenire în lot la doi ani distanţă
Retragerea a venit mai devreme decât ar fi trebuit. La doar 33 de ani, Bordeianu s-a retras din cariera de portar. Vârsta la care unii goalkeeperi abia încep să se afirme a fost cea la care portarul de legendă al Oţelului a considerat că-i mai bine să se dea deoparte. A fost vorba de o accidentare, dar şi de faptul că dorea să stea mai mult cu familia.
Totuşi, în ediţia 2002-2003 a fost chemat la datorie de Oţelul! „Când am fost chemat, am venit imediat să ajut clubul!”, ne-a spus Bordeianu. Mai precis, antrenorul de atunci, Costel Orac, avea la dispoziţie doar doi portari, Iliuciuc şi Borş. După ce primul s-a accidentat, Bordeianu a fost chemat pentru a sta pe bancă. Orac ştia că se poate baza pe experienţa lui Stelică în cazul în care şi cel de-al doilea portar ar fi devenit indisponibil.

Copiii săi, juniori la Oţelul
O lungă perioadă după retragere, Bordeianu a fost antrenor. A început la Oţelul, la grupele de copii, unde a reuşit să câştige Campionatul Naţional cu echipa de Juniori A în 2005, performanţă unică în club la acest nivel. În echipa de atunci se aflau Laurenţiu Iorga, Silviu Ilie, Marian Cârjă sau Alexandru Tudose. A fost apoi „principal” la Politehnica Galaţi (Liga a treia), formaţie care sub comanda sa a avut cea mai bună clasare. A trecut apoi pe la FCM Dunărea şi la Cetatea Tg. Neamţ, după care şi-a îndreptat atenţia către propriii copii. Are urmaşi pe măsura valorii sale: Ştefan e portar în echipa de Juniori A de la Oţelul, iar Andrei e mijlocaş central în cea de Juniori B.
„Nu i-am forţat eu să facă fotbal, doar că le place fenomenul. Îi supraveghez şi încerc să-i ghidez. Nu-i obligatoriu să devină fotbalişti, important e să fie sănătoşi”.
În prezent, pe lângă atenţia acordată copiilor, Stelian Bordeianu este şi administratorul unei firme de mobilă din Galaţi.

Comentarii   
  •  
  •  

#1 granata » 02-10-2014 19:30

Era maestru la loviturile de la 11 metri ! Imi amintesc cum a aparat un penalty executat de Axinia cu Ceahlaul la Galati in minutul 90...Facea spume Pinalti Stefan in tribuna:))

granata

  •  
  •  

#2 Jar » 03-10-2014 09:44

Nu mai tineam minte , dar stiam ca a aparat un penalty in prelungiri si i-am strigat numele toti numele,in tramvai, pe strazi si pana acasa.:D
Doamne ce dor imi este de vremurile in care ii asteptam pe otelari , dupa meciuri, cu sutele la iesirea dinspre bingo si ne bucuram impreuna pentru victorii.:D
Bordeianu a castigat si campionatul la juniori si de acolo au venit multi tineri cu care am castigat titlul. :lol:
Respect Stelica Bordeianu!!! Te iubim.. :D

Jar

Login sau crează cont pentru a comenta              |