Mihaita HanghiucMihaita HanghiucClubul nostru a împlinit 50 de ani de istorie, iar Dunărea Bătrână sărbătoreşte acest număr jubiliar printr-o serie de articole dedicate celor 50 de legende ale Oțelului, alese de noi şi prezentate într-o ordine aleatorie. Cum nu există o dată exactă de fondare a clubului, iar sigla şi actele oficiale ale FC Oţelul Galaţi indică doar anul 1964, suporterii au privilegiul de a se bucura pe tot parcursul anului 2014, aşa că în fiecare săptămână vom prezenta un nou erou care a ridicat numele formaţiei noastre la rang de mare echipă. A venit rândul unuia dintre cei mai percutanţi fotbalişti gălăţeni, un om care a jucat pentru toate echipele de frunte ale oraşului nostru în anii ‘80 şi ’90.  


Mihăiță Hanghiuc s-a născut pe 7 noiembrie 1961 la Galați. Fotbalul l-a început la FCM-ul de legendă din localitatea noastră, unde, la 19 ani, a debutat în prima ligă românească, într-o înfrângere spectaculoasă, scor 3-5, împotriva Universității Cluj. Avea să fie singurul meci jucat în acel sezon pentru FCM, următorul an aducându-i încă 3 partide la acest nivel. Echipa va retrograda însă, iar în Divizia B i se vor acorda mai multe șanse, el bifând 22 de jocuri în care a şi marcat de 5 ori!
Perioada petrecută în liga secundă l-a ajutat să crească, astfel încât va fi cooptat în naționala României U21, privită şi la ora asta ca cea mai de excepție generație de juniori din istoria fotbalului românesc. Împreună cu jucători ca Andone, Rednic, Gabor sau Balint va juca în 5 partide la Campionatul Mondial de tineret, clasându-se la final pe locul al treilea, performanță neegalată până în ziua de azi. Trebuie menționat că Hanghiuc a fost purtătorul “tricoului vedetă”, cu numărul 10. Naţionala noastră, cu gălăţeanul Mihăiţă în teren, a fost egala Braziliei, a trecut de Coreea de Sud, Italia şi Uruguay, fiind învinsă foarte greu în semifinale, cu 1-0, de Germania de Vest, reprezentativă care avea să câştige trofeul. În finala mică, România a învins Anglia, clasându-se pe locul 3!
După sezonul 1981-1982, FCM devine Dunărea CSU Galați, echipă care va promova în “A” din prima încercare, cu un decisiv Mihăiță Hanghiuc care evoluează în 31 de partide și înscrie 11 goluri. Deși nu rezistă decât un sezon în primul eşalon, Dunărea îşi va ceda vedeta la echipa de suflet a cuplului prezidențial Ceauşescu, FC Olt Scornicești, club ce obișnuia să-și facă strategii pe termen lung prin cooptarea cu forţa a jucătorilor de perspectivă. După 18 meciuri jucate și un singur gol înscris, Hanghiuc scapă de comunişti şi revine acasă, la Oțelul Galați, în Divizia B, cu care forțează şi reuşeşte promovarea de pe primul loc.
În total, la Oțelul a adunat 122 de meciuri și 33 de goluri, cifre de poveste pentru majoritatea oamenilor care au îmbrăcat tricoul roş-alb-albastru! După ce a pus umărul la promovare a făcut parte bineînţeles şi din echipa fenomenală care termina sezonul pe locul 4, câștigând dreptul de a evolua în Cupa UEFA. Singurul meci internațional al său, la nivel de seniori, este returul cu Juventus Torino, pierdut cu 0-5 în fieful grozavei echipe italiene.
Hanghiuc, unul din jucătorii care au influențat pozitiv istoria echipei Oţelul, s-a transferat spre finalul carierei la Gloria CFR Galați, la care a mai jucat două sezoane înainte de a se retrage din fotbalul profesionist, la doar 30 de ani...
Vali Ștefan, o altă mare legendă a Oțelului, declara la ani distanță de la retragerea lui Hanghiuc: “Părerea mea este că Mihăiţă Hanghiuc, împreună cu Cristi Maleş, au fost cei mai talentaţi fotbalişti ai acestui club. Să mă scuze cei pe care nu i-am prins jucând.”
Extrema stângă, impresionant prin putere, șut și viteză de reacție, cum îl caracteriza antrenorul Leonida Antohi, își ocupă locul binemeritat în filele de istorie ale fotbalului gălăţean. Hanghiuc rămâne şi azi în topul primilor 50 de jucători cu cele mai multe prezențe în prima ligă pentru Oţelul și, mai important, în primii 15 marcatori oțelari ai tuturor timpurilor, peste campioni de legendă precum Marius Pena sau Liviu Antal!