STIRI File de poveste „Nea Nelule, eu o să joc repriza asta. O să jucăm cum ştim noi."

Nae BurceaNae BurceaNae Burcea, cel despre care mulţi spun că a fost cel mai bun fotbalist pe care l-a avut Oţelul, ar fi împlinit astăzi 60 de ani, dacă nu ar fi trecut în nefiinţă. La sfârşitul anului 2014, când Oţelul a împlinit 50 de ani de la înfiinţare, Nae Burcea a fost premiat post-mortem de către Dunărea Bătrână, prin intermediul soţiei sale. El a fost aclamat de suporterii prezenţi la eveniment şi trecut în lista celor 50 de legende ale clubului roş-alb-albastru. Dumnezeu să-l odihnească în pace! Mai jos puteţi citi legenda lui Nae Burcea...


Despre Nicolae Burcea s-a scris mult la final. Am fi preferat cu toții să nu fie nevoie să se scrie atunci în 2009…
Nae Burcea s-a născut s-a născut pe 7 februarie 1955, în localitatea Drăcşani din județului Teleorman, unde începe și fotbalul în mod organizat. La vârsta de 16 ani intră în contact cu lotul național de juniori, împreună cu alți viitori jucători importanţi, cum ar fi Ilie Balaci sau Marcel Răducanu. Per total a strâns 30 de selecţii în diferitele reprezentative de tineret.
În 1973 este adus la FC Argeș Pitești, prospăta campioană a României, unde a jucat alături de Dobrin, cu care a şi fost asemănat ulterior. A debutat pentru prima echipă a piteștenilor într-un meci cu Politehnica Iași, încheiat cu scorul de 1-1, Nae pasând decisiv pentru golul echipei sale. În sezonul 1972/1973 FC Argeș a încheiat campionatul pe locul 3. A văzut marele Real Madrid pe viu, pe scaunul cel mai aproape de teren la singura victorie românească în fața “galacticilor”.
Anul 1974 îl aduce pe Nae la FCM Galați, echipă din cauza căreia Oțelul este mutată forțat în două rânduri din oraş (cel puțin așa dă Victor “Puiu” Vasilache de înțeles). Aici va evolua până în 1981, va promova, dar va și retrograda din Divizia A în mai multe rânduri alături de oameni precum Ilie Hagioglu sau Ion Morohai.
După cum spuneam, anul 1981 îl alungă din Galați, oraș de care se atașase. Ca proaspăt absolvent al Facultății de Educație Fizică și Sport primește repartiție la Botoșani, unde se va întâlni cu Dumitru Dumitriu la CS-ul din localitate. După doi ani va reveni la Galați, la Oțelul, unde activează timp de 7 ani. Aici a purtat tricoul cu numărul 10 şi a primit porecla “Creatorul”. Toți gălăţenii care au prins acele vremuri își aduc și acum aminte de driblingul sau fin, de exactitatea paselor și de viziunea asupra jocului. A fost genul de jucător încântător și foarte vizibil pe parcursul meciurilor, un veritabil playmaker.
A contribuit decisiv la promovarea echipei Oțelul în prima ligă și la ascensiunea incredibilă care a adus-o față în față cu Juventus Torino. Nae Burcea s-a aflat pe teren la cea mai mare victorie internațională a Oțelului, el inițiind faza obținerii penalty-ului din care s-a marcat singurul gol al meciului de pe stadionul “Dunărea”!
Faptul că în acești ani și-a întemeiat o familie în Galați l-a făcut să rămână și după 1990 în oraş, timp de un sezon, la Gloria CFR, în Divizia B, ocupând un post de jucător-antrenor, echipă cu care ajunge aproape de a promova în Divizia A.
După acest sezon s-a transferat în Franța la FC Hisson, în Liga a IV-a, unde, tot ca jucător-antrenor, a reușit o promovare. A renunțat la cariera de fotbalist și a plecat la CF Altfontville, o echipă din suburbiile Parisului pentru a se ocupa de Centrul de Copii și Juniori din poziția de antrenor și director tehnic.
În țară a revenit ca antrenor la Dunărea Galați și la Gloria Buzău, unde l-a avut secund pe Ion Viorel, după care, cu ajutorul cunoștințelor de limbă franceză a plecat pentru a antrena la L’Etoile de Congo, multiplă campioană a statului african (ultima oară în 2006, anterior venirii lui Nae), pentru a îmbunătăți jocul la nivel internațional.
În 2009, la 54 de ani, a decedat la Paris, după o scurtă comă profundă, diagnosticul arătând că suferea de ciroză hepatică (atribuită în mod greșit “doar” consumatorilor de alcool) și cancer limfatic, două boli necruțătoare. Era al doilea titular trecut în nefiinţă (după Surian Borali), din echipa care aducea cea mai mare victorie internaţională din istoria fotbalului gălăţean răpunând pe marea Juventus Torino.
A fost condus pe ultimul drum de Marius Stan, Cleo Vaişcovici, Eugen Ralea, Viorel Anghelinei sau Mario Agiu şi în aplauzele suporterilor prezenţi. Cortegiul funerar a plecat de la stadionul “Oţelul”, acolo unde fanii au cerut ca arena să poarte din acel moment numele unuia dintre eroii fotbalului gălăţean: Nicolae Burcea. Din păcate, acest lucru nu s-a mai întâmplat niciodată, deşi la acea vreme propunerea a fost adusă la cunoştinţa ArcelorMittal Galaţi, proprietara stadionului.
Nae Burcea este cu siguranță unul dintre cei mai buni jucători din istoria Oțelului. Ultimul său meci în tricoul roş-alb-albastru, în 2008, ni-l arată exact cum ar trebui să fie reținut: o persoană activă, care nu s-ar fi săturat de viață. Nae Burcea este o parte din Oțelul și va continua să fie viu atâta timp cât Oțelul va fi viu. Minima noastră datorie e să nu-l uităm…

Nae Burcea, către secundul Ioan Sdrobiş înainte de a începe repriza a doua a meciului cu Juventus:  „Nea Nelule, eu o să joc repriza asta. O  să jucăm cum ştim noi. Aşa am vorbit şi cu băieţii.”

Marius Stan (fost coleg şi bun prieten al lui Burcea): „Pe zi ce trece îl vedeam cum se stinge şi în momentul în care l-am urcat în avion, cineva parcă îmi spunea că nu-l voi mai vedea în viaţă. Am stat mai mult cu Nae în cameră, decât cu soţia mea.”

Ilie Hagioglu (fost coleg şi prieten al lui Nae Burcea): “Doamne, cât de mult a suferit în ultimele luni. Când am aflat că a murit, m-am îndoit de plans. Ce băiat era, nu te puteai supăra pe el niciodată! Era plăcut, de viaţă, nu ştiu să fi avut vreun duşman.”

Ion Viorel (fost secund al lui Nae Burcea): "Cel mai mare fotbalist din istoria acestui oraş. Fratele meu. Ca să nu suferim şi noi, cei apropiaţi lui, a ales să nu ne spună că e bolnav. Asta spune totul despre un caracter de excepţie, al celui care a fost cel mai mare fotbalist al Galaţiului din toate timpurile.”

Alina Burcea (la evenimentul de 50 de ani): "Într-adevăr, un moment foarte, foarte emoţionant. Vreau să felicit organizatorii, pe dumneavoastră că nu l-aţi uitat. Undeva de acolo sus e bucuros acum. Mulţumesc mult...”

Comentarii   
  •  
  •  

#1 myhaymyhaygl » 07-02-2015 19:24

Dumnezeu sa-l odihneasca in pace!Luptati,se va bucura si el de sus de acolo daca ne salvam!

myhaymyhaygl

  •  
  •  

#2 Aruon » 07-02-2015 19:37

Dumnezeu sa-l odihneasca!!!Nu am prins vremea cand juca el,dar am auzit de el dupa,stiu ca a fost mare mare jucator,poate unul dintre cei mai buni ai orasului Galati.

Aruon

  •  
  •  

#3 alifar » 07-02-2015 21:37

DUMNEZEU sa-l odihneasca. eram adolescent cind il vedeam pe stadion jucind pe "nae' burcea sau "naita". a fost un jucator gen dobrin, adica imblinzea mingea si o gidila bine de tot. dribla super bine si avea pase de efect. lovea bine si din lovituri libere. superiubit jucator de spectatori, dar.....era fotbalul acelor vremuri. acum nici el si nici dobrin nu ar mai putea face nimic in teren......alte vremuri. cit despre surian borali, imi amintesc de un fundas lateral, super ambitios, desii era nu prea inalt era bine legat si.... MARE CARACTER. se vedea si-n teren, constiincios si cu o daruire exemplara in joc.pe atunci s-a vehiculat o versiune a cauzei decesului sau. nu stiu daca reala sau nu. oricum atit NAE BURCEA cit si SURI au fost doi oameni deosebiti ce umpleau stadionul dunarea, gardurile si copacii din zona.acum nu mai e nimic...asta-i adevarul amar.

alifar

  •  
  •  

#4 pepeman » 09-02-2015 13:19

Nae Burcea, îndelungată fie-i amintirea, era o perlă de jucător cum puţini am văzut la Galaţi. Poate cel mai bun. Eu ţin minte că tribuna îi spunea, cu respect, "Profesorul". Nu-mi amintesc niciun prilej în care să sară mingea din el ca din gard sau să pericliteze tabela de marcaj cu vreun şut, cum vedem astăzi din ce în ce mai des.

pepeman

Login sau crează cont pentru a comenta              |