STIRI File de poveste “Mă întrebam ce caut în vestiar cu Viorel, Tase sau Vali Ştefan!”

Mihai GuritaMihai GuritaMihai Guriţă a acordat un interviu Gazetei Sporturilor în care a vorbit în special despre perioada petrecută la Galaţi între 1998 şi 2003. “Motoreta” a explicat cum i-a făcut să se retragă pe Gică Popescu şi Marius Lăcătuş, ce şi-a zis când a intrat în vestiarul Oţelului, care a fost cea mai bună generaţie a formaţiei gălăţene, ce tip de antrenor şi-ar dori să fie sau “problemele” cu alcoolul.


Mihai Guriţă a fost premiat în absenţă de către Dunărea Bătrână la gala 50 de ani / 50 de legende, din decembrie 2014, primind titlul de legendă a clubului la 50 de ani de la înfiinţarea echipei.  

Mihai Guriţă: “Porecla «Motoreta» mi-a pus-o Marin Barbu când jucam la Foresta Fălticeni. Alergam iute, cu paşi mărunţi şi repezi. Când era antrenor la Oţelul, Marius Lăcătuş mi-a zis: «Mihai, mie-mi plac jucătorii ca tine, pe vână!». Puţini ştiu, dar de la mine i s-a tras, involuntar, sfârşitul carierei lui Lăcătuş. Am avut un contact aspru la un Oţelul – FC Naţional. A picat cu spatele pe bordura de lângă gazon. S-a resimţit şi a renunţat la scurt timp. De la el am deprins trucurile de păcălit arbitrii. Serea a fost clientul meu, Corpodean era cel mai periculos, dădea galben pentru simulare cu zâmbetul pe buze. Am scos capul destul de târziu spre elită, dar aşa e când vii de la Suceava. Marius Stan şi MM Stoica m-au monitorizat vreme de un an şi mi-au înaintat propunerea de a veni la Oţelul, unde antrenor era Simionaş. M-a chemat MM la Olimp ca să semnăm contractul, cei de la Suceava cam mormăiau, dar până la urmă s-a rezolvat. După ce am intrat în vestiar la Oţelul, mă întrebam ce caut eu acolo. Mă uitam în jur ce jucători sunt şi mă gândeam dacă n-am greşit adresa. Ion Viorel, Viorel Tănase, Vali Ştefan, Bordeianu, Tofan, Brătianu. Nume foarte respectate în Liga I. Glumeau băieţii cu mine şi cu Mihalache, venit şi el atunci, că le stricam media de înălţime la echipă. În primul cantonament, la Buşteni, am tras de mine de să mă rup în două. Le-am luat faţa lui Maleş şi lui Spirea pe postul de mijlocaş dreapta, iar Simionaş mi-a oferit încredere totală. Am mers cu Oţelul în Cupa UEFA încă din primul sezon petrecut acolo. Ne-am avut efectiv ca o familie. Nu exista ură între noi, ne ajutam reciproc, ne încurajam. Ne strângeam după meciuri la un vin, la o friptură. Vreme de un an şi jumătate nu ne-a bătut nimeni acasă. Eu l-am pensionat pe Gică Popescu. L-am ridiculizat. Am dat ambele goluri la Oţelul – Dinamo din 2002, am făcut ce-am vrut cu el. Dinamo a jucat în formula 3-5-2, cu Popescu, Giani Kiriţă şi Tamaş pe fund. Gică nu ştia stilul meu, de-abia se întorsese în ţară, iar ceilalţi doi discutau între ei, să-l lase singur pe Popescu, să-l facă de ocară! Era intrigă între ei. După meci, Kiriţă făcea semn către galerie că Popescu e vinovat pentru eşec! Am simţit că toată lumea e a mea la capătul acelei partide. Am acasă înregistrarea, mai chem câteodată foşti colegi să le arăt ce vitejii am făcut atunci. Luaţi post cu post, am fost clar peste cei din 2011 care au luat titlul. Şi campionatul era mult mai tare la începutul anilor 2000. Şi cam vedeai fotbalişti în Liga 1, nu ca acum când sunt mulţi doar prieteni cu fotbaliştii. Mă uit câteodată la meciurile de la noi şi mă ia somnul în primele minute. Domne’, mi-a plăcut să fiu în compania unor băieţi de cursă lungă. Dar, în ciuda a ceea ce se vorbeşte, n-am făcut excese cu alcoolul. Nu m-a văzut nimeni beat prin cluburi! Nici uşă de biserică n-am fost însă! La Galaţi ieşeam cu toată echipa la şpriţ după meciuri, fiecare bea cât dorea. Eu cu Balint şi cu Pelin făceam echipă! N-am pus niciodată gura pe alcool cu o zi înainte de o partidă, iar în rest, chiar dacă ne mai distram seara până mai târziu, a doua zi eram fresh la antrenamente. The best! D-asta nici n-am avut contre cu antrenorii. Că se mai auzeau una-alta, dar oamenii ziceau: «Ce să-i facă lui Guriţă dacă dă maximum la antrenamente şi la meciuri?!» Puteam să-mi cumpăr cel puţin o supermaşină cu banii daţi pe băutură. Era sală de bingo chiar lângă stadion la Galaţi, intrai acolo vrând-nevrând! Am luat o dată vreo 10 milioane, eram la masă cu Balint, Spirea şi Mihalache. Vă jur că n-am mai pus gura pe alcool de fix cinci ani, s-a terminat! Le mai zic şi ăstora mici de la echipă să nu-şi înece viaţa în băutură că e jale. Vreau să devin antrenor principal. Vorba lui Grigoraş! Nu ştiu să mă apăr! Dacă iau două goluri, m-arunc să dau trei! Simionaş era un fanatic al tacticii. Lăcătuş trăgea tare pe partea fizică, iar Grigoraş avea o artă extraordinară în a discuta cu jucătorii. Doar să nu vrei nu înţelegeai ce explica la fiecare partidă.”

CITEŞTE ŞI: 50 de ani/50 de legende: Mihai Guriţă

Comentarii   
  •  
  •  

#1 Crassy » 09-03-2015 16:57

Asta cred ca e problema zilelor noastre! Ai in vestiar un jucator de talia lui Florin Cernat, iar tu in loc sa tragi tare si sa inveti de la unul ca si el....defapt ce zic eu aici!!! In loc sa targi tare sa arati ca esti FOTBALIST te complaci intr-o mare mediocritate!!! Nu pot intelege cum e posibil sa nu intelegi ca daca echipa asta se scufunda te va lua la fund si nu va mai auzi nimeni niciodata de tine ca si jucator de fotbal! Iar jumatate din ei sunt inca tineri de "perspectiva"...
Mentalitatea conteaza foarte mult, iar in fotbal daca nu crezi in sansa ta pana se aude fluierul final, nu o sa faci niciodata performanta! Fotbalul de liga 1 e din ce in ce mai oribil, citandu-l pe Gurita (pe care afost o incantare sa-l vad jucand pt Otelul) "te ia somnul" privin mingi "bofaite" din aparare la intamplare de o parte si de alta, jucatori facand greseli de amatori, preluari aiurea, pase nicaieri, suturi anapoda, respingeri la intamplare, interventii de portari ce parca sunt veniti cu circul s.a.m.d... Oare antrenorii ce pazesc?!?
Nu joaca sau nu e in stare sa inteleaga ce i se spune sa faca, afara cu el si inlocuit cu un pustan daca altul nu exista...
Macar tinerii crescuti de Otelul ar fi fost cu inima pt echipa si s-ar fi zbatut atat cat ar fi putut, in plus cred ca ar fi fost mai receptivi decat nu stiu ce straini de mana a doua adusi de prin parcuri....
Am zis-o si o mai repet: cand am luat campionatul, am avut doar jucatori crescuti de noi + jucatori adusi din liga a doua ce au demonstrat ca au inima, inteligenta si disponibilitate la efort!!!
Oare de ce nu s-a monitorizat liga a 2-a (mai ales acum cand e si mai usor fiindca au mai ramas doar cateva echipe)
si nu s-a adus tot ce s-a remarcat pe acolo?!?
Oare de ce nu s-a lucrat cu tinerii nostri mai interesanti in iarna asta, fiindca ar fi fost cu inima la echipa, fiind tineri probabil ca ar fi alergat de ar fi mancat pamantul si nu in ultimul rand ar fi avut dorinta de afirmare mai ales ca echipa a doua deja era ca si desfiintata si nu ar fi avut unde sa mai joace si ar fi fost presiune pe ei sa reuseasca pt a avea un viitor in fotbal!!??
Nu stiu, dar fuziuni s-au mai vazut! Ar fi fost bine ca cei de la Otelul sa-si fi luat masura de precautie si sa fi ajutat pe orice cale Metalosportul sa promoveze si apoi sa fuzionam cu ei, pt ca primaria sa ne poata sustine in B!
Sau sa nu declaram falimentul decat abia dupa ce vindem locul in liga a doua pt a mai scoate un ban si apoi sa fuzionam cu echipa respectiva!!!
Gasiti repede o solutie pt ca Otelul sa nu moara definitiv!!!! Orice idee, nu conteaza cat de dubioasa ar parea doar sa nu se desfiinteze echipa!
Am mai fazut in trecut exemple de gen: Petrolul-Astra Ploiesti, Poli AEK Timisoara etc...
Orice doar sa nu ne desfiintam, fiindca asta ar pune capac orasului nostru!!!
+2

Crassy

Login sau crează cont pentru a comenta              |