STIRI File de poveste Stadionul "Oţelul" împlineşte azi 33 de ani

Casa noastraCasa noastraStadionul “Oţelul”, terenul de luptă unde a avut loc cea mai mare performanţă a sportului gălăţean, a fost deschis oficial spectatorilor pe 30 martie 1982, cu o partidă de verificare de gală în care Oţelul (Divizia C) întâlnea pe Rapid Bucureşti (Divizia A).
Construcţia arenei începuse în 1979, preşedintele Puiu Vasilache implicându-se direct în crearea unei “case” pentru Oţelul. Aşa cum echipa a fost mai mereu legată de Combinat, nici povestea stadionului nu putea fi altfel, peste 10.000 de muncitori de pe platforma siderurgică participând activ la construcţie!

Iniţial, stadionul a avut o capacitate de 16.000 de locuri (pe bănci), dar în ziua de azi s-a ajuns la doar 13.500 de locuri prin terecerea la scaune. Cu toate acestea, recordul de spectatori este de 22.000 de oameni, la un meci de Cupă cu Sportul Studenţesc! În fotografiile splendide de la partida disputată în 1985 se poate obesrva cum gălăţenii stau nu numai în tribună, ci şi în copaci, pe tabelă, pe cabina comentatorilor, pe reclame, pe blocurile din jur sau pe Spitalul de Copii!
În anii ‘90 stadionul “Oţelul” a devenit “Cimitirul Granzilor”, echipa noastră fiind aproape imbatabilă acasă, în faţa propriiilor suporteri, care au creat mereu o atmosferă de vis pentru gazde şi un adevărat Infern pentru oaspeţi. Acest lucru a fost posibil şi datorită faptului că arena nu are pistă de atletism şi este situată între blocuri, având o acustică aparte. Prin înjumătăţirea gardului împrejmuitor, lucru de neimaginat pentru România la finalul anilor ‘90, Oţelul a devenit o forţă acasă, toate echipele plângându-se sau vorbind cu respect despre presiunea pusă pe oaspeţi de către numerosul public gălăţean.
Chiar dacă cea mai mare performanţă internaţională a fost reuşită de Oţelul pe stadionul “Dunărea, când a învins pe Juventus Torino, cea mai mare reuşită internă a avut loc pe 15 mai 2011, când Oţelul s–a încununat campioană, pentru prima oară în istorie, învingând cu 2-1 pe FC Timişoara, în ceea ce presa vremii a numit “finala campionatului”. Imediat după fluierul final, mii de gălăţeni au invadat terenul de joc şi s-au bucurat alături de idolii lor. Cu doar două etape înainte, arena din Ţiglina III găzduise primul meci în nocturnă din istorie: 2-1 cu adevărata Universitatea Craiova!
În zilele noastre, stadionul “Oţelul” aparţine de Combinatul ArcelorMittal Galaţi, iar clubul roş-alb-albastru este nevoit să plătească o chirie anuală de 200.000 de euro pe an pentru a-şi putea disputa meciurile de Liga 1 aici. De altfel, conducerea actuală a încercat să găsească înţelegere la şefii colosului siderurgic, pentru a juca gratuit pe arena care le-a fost casă timp de peste 30 de ani, în schimbul unei reclame pe tricourile de joc, dar acest lucru nu a fost posibil. Totuşi, poate că cei din Combinat ar trebui să se gândească mai mult la comunitatea locală şi să ofere ceva înapoi, mai ales că stadionul a fost construit cu ajutorul siderurgiştilor gălăţeni şi a fost dintotdeauna casa Oţelului Galaţi!
Chiar dacă în zilele noastre arena din Ţiglina III nu mai are gloria de altădată, cu siguranţă că sporterii oţelari nu ar da-o pe nimic în lume. Atmosferă ca pe “Oţelul”, cu stadionul plin, mai rar! Din păcate acele vremuri, par acum atât de îndepărtate...
LA MULŢI ANI, casei noastre dragi!  

Comentarii   
  •  
  •  

#1 Aruon » 30-03-2015 13:24

Sper sa nu devina in paragina daca retrogradam :cry:
La multi ani!
+3

Aruon

  •  
  •  

#2 granata » 30-03-2015 13:47

Din pacate trebuie sa-i spunem "la multi ani"cu toate ca noi am fi vrut sa-i spunem aceiasi urare noului stadion promis de mincinosul de la primarie..
−3

granata

  •  
  •  

#3 mateuts37 » 31-03-2015 05:43

Hehe ce meci de pomina cu Sportul Studentesc. Eram elev. Otelul era in B si i-am batut in reprizele de prelungiri cu 3-1. Am vazut meciul de pe blocul de langa stadion ca nu mai aveam loc in tribuna.
+4

mateuts37

  •  
  •  

#4 geo007ro » 31-03-2015 16:23

Alt meci memorabil prin 98, cand ne conducea National cu 2-0 la pauză. În repriza a doua a fost schimbată mingea cu una rosie (era ninsoare), iar Viorel Tănase a marcat trei goluri in repriza a doua si am batut cu 3-2. Si FC National era echipa, cu Halagian pe banca...Ce vremuri frumoase. De finala cu timisoara nici nu mai vorbim.
+3

geo007ro

Login sau crează cont pentru a comenta              |