Sefer plange pentru Otelul (FOTO Sorin Pana)Sefer plange pentru Otelul (FOTO Sorin Pana)Oţelul Galaţi - Rapid Bucureşti 0-3(0-2)
Ciclicitatea istoriei se confirmă, fără dubii, şi în fotbal. La 34 de ani de la prima partidă disputată de Oţelul pe stadionul omonim, 30 martie 1982, echipa noastră a disputat ultima partidă a sezonului, posibil chiar a istoriei sale, tot împotriva Rapidului. Datele problemei fiind cu totul altele, potrivnice clubului nostru, nici desfăşurarea confruntării şi nici rezultatul nu puteau fi identice.


Atmosfera frumoasă, 3000 de spectatori asistând la meci, record pentru acest sezon si mai mult decât speră multe echipe de primă ligă, a demonstrat încă o dată, dacă mai era nevoie, că Oţelul rămâne în sufletul gălăţenilor. Trei mii de suporteri şi un derby cu Rapidul, în nocturnă, cadoul perfect pentru nişte copii care au făcut tot posibilul să ţină Oţelul în viaţă.
De departe cea mai buna echipă, într-o serie foarte slabă, Rapidul, susţinută de un stol de vreo 150 de rapidişti, şi-a asigurat victoria încă din prima parte. Oaspeţii au deschis scorul în minutul 12, atunci când Ganea a trimis în poarta goală, după o ciocnire între Ştefan Bordieanu şi Robert Ciurea, exact ca la meciul cu Berceniul.
Portarul nostru şi-a răscumpărat greşeala parând două mingi grele, în timp ce Antonio Sefer, cel mai tânăr jucător de pe teren, a trimis foarte bine, de la 30 de metri, însă Drăghia a prins mingea(35’). Părea că acesta va fi scorul pauzei, însă Ganea a realizat dubla, cu un şut din careu, după ce s-a ajutat şi de mână la preluare(44’).
Partea secundă a fost mai echilibrată, juniorii Oţelului reuşind câteva incursiuni spectaculoase. Din păcate, cei care au marcat au fost tot oaspeţii, Morar trimiţând aproape de vinclu, dintr-o lovitură liberă de la 25 de metri(60’).
Chiar dacă înfrângerea nu a fost nici catastrofală şi nici neaşteptată, amarul ei putea fi îndulcit în minutul 76, atunci când centralul a dictat lovitură de pedeapsă, după un henţ al rapidiştilor. A executat căpitanul Ciurea, cel care şi obţinuse penalty-ul, însă acesta a încercat o scăriţă, care s-a dus peste poartă, spre dezamăgirea “oţelarilor” din tribune.
Chiar şi aşa, micii roş-alb-albaştri au părăsit terenul în aplauzele spectatorilor. Chiar dacă nu au reuşit imposibilul, dăruirea de care au dat dovadă îi onorează atât pe ei cât şi pe noi, cei care am susţinut Oţelul până la capăt. Cu soarta pecetluită încă de acum câţiva ani, resemnaţi că sunt şanse mici să ne mai revenim, dar cu speranţa ca vom putea reconstrui, aşa cum a făcut-o în repetate rânduri părintele Oţelului, Puiu Vasilache, cortina cade peste scena Stadionului Oţelul, poate pentru totdeauna. Însă, amintirile pieselor văzute, magia clipelor petrecute alături de actorii care au îmbrăcat tricoul roş-alb-albastru, nu vor fi şterse din memorie niciodată! Mulţumim Oţelule!

Oţelul: Şt.Bordieanu - R.Oprea, Iorguş, Cl.Maftei, Ciurea (89’ Anghele) -  Chiriac, I.Codreanu - Sefer (86’ Petică), Istrate, Fl.Toma (58’ A.Bordieanu) - Perju.